mulliganoglu, un impatimit al heraldicii, a adus vorba despre blazoane pierdute, ceea ce mi-a amintit de o mica descoperire. In facultate obisnuiam, ca in fiecare an sa merg la Sinaia (dupa sesiune), un oras cu un farmec trist al unor vremuri apuse. Plimbandu-ma pe stradute linistite, pe langa vechi si frumoase case, parca simteam fantomele unui trecut idealizat. Intr-una din toamnele petrecute la Sinaia, cam pe vremea aceasta, am primit un cadou, cat putea sa imi ofere o batrana doamna aristocrata saracita, o ramasita a vechii straluciri. Intr-o zi am zarit ceva ce parea a fi o cripta pe coasta muntelui. Alaturi am gasit o piatra de dimensiuni mari pe care era sculptat un blazon si o deviza.
Ceva nu este la locul lui – o frantura decadenta din trecutul unei tari ale carei traditii nu comporta asa ceva, cu alte cuvinte o expresie mateina.
Deaoarece nu am cunostinte aprofundate in domeniu, ma voi abtine sa comentez blazonul, il inivit, insa, pe mulliganoglu sa il desluseasca el si pentru noi (sunt curios daca imi va confirma banuielile).
De asemenea, daca cineva (un muzeograf de la Peles, un istoric, un arheolog s.a.) are vreo idee despre cripta (cui i-a apartinut, de ce a fost plantata tocmai acolo s.a.) l-as ruga sa ne lumineze. Cine doreste poate prelua postarea si din blog in blog, om gasi pe cineva care sa dezlege misterul (chiar vreun urmas).
multumesc pentru fotografii si incredere. zzilele astea voi incerca sa deslusesc stema.
Asteptam lamuririle.
mariafloricica ne-a scris urmatoarele urmatoarele (pe blogul ei): Respectiva capela nu este situata chiar in afara orasului ci prea in centru. A fost vandalizata ani de zile in continuu. Fiind in imediata vecinatate a casei mele am cam copilarit pe acolo. Pe piatra din fata intrarii exista inscriptia “Fais que dois” – in franceza “Fa ceea ce trebuie”. Din cate stiu eu heraldica este franco-germana.
Capela a fost construita la inceputul secolului trecut. Au existat in interior doua morminte… cand eram copii ne jucam pe acolo…si din joaca in joaca ne-am hotarat intr-o zi sa sapam dupa comori. Asa le-am descoperit. Erau insa goale. Am aflat ulterior ca “bisericuta” fusese construita pentru ceva memebrii ai familiei regale. A existat insa o schimbare de planuri si acolo au fost ingropati doi membrii ai clerului. Trupurile lor insa au fost dezhumate si duse in alta parte.
Cum ziceam intr-un alt comentariu…intr-o vreme mai trecuta stiam si mai multe. Cum aflu, iti spun. ( http://mariafloricica.wordpress.com/index.php?s=Sinaia+un+oras+mort )
Da, itr-adevar, capela este in centrul Sinaiei, dar intr-o zona mai salbatica ( libera de orice constructii, pentru cata vreme nu stiu).
Nu prea am timp, dar am rasfoit ieri seara albumul lui Cernovodeanu. se pare ca stema este de origine straina, daca nu cumva a aparut in familii romane prin aliante. coroana e de conte. motto-ul, ‘fais ce que dois’ se intalneste la prea multe familii pentru a folosi de ghid. in fine, am descarcat albumul lui Fox-Davies. revin cand aflu ceva.
Mai sus mariafloricica ne zicea si ea ceva. Nu stiu ce sa cred, dar blazonul nu prea pare inrudit cu cel al Casei regale romane.
clar ca nu.
crucea taiata, scutul renascentist… e foarte tare. ai avut o idee buna. ne va tine ocupati ceva timp.
daca aveam macar culorile…
Culorile nu avem de unde sa le obtinem. Capela era pictata, se prea poate ca acolo sa fi fost si culorile blazonului. In timp ai nostrii (atituninea rauvoitoare a autoritatilor si barbaria poporului) au sters aproape orice urma a picturilor murale. Peretii sunt acum negrii, ici si colo se mai zarea cate o mica pata de vopsea. Poate primim ceva informatii de la sinaianca noastra.
mariafloricica ne spune urmatoarele (ii preiau comentariile de pe blogul ei, caci, din motive neelucidate inca de stiinta sovietica, ea nu poate comenta aici): Capela a fost construita in 1878 pe domeniul familiei Stirbei. Se pare ca Alina Stirbei Florescu a “ordonat” ridicarea ei si tot ea l-a adus pe pictorul Tattarescu aici pentru a “colora” interiorul.
Multumim Maria. mulliganoglu, cred ca asta este o pista demna de a fi studiata, suna vedridic. O sa caut si eu blazonul familiei Stirbei.
din cate stiu eu (nu multe), ar trebui sa aiba cel putin chevronul cu stea. in perioada asta sclavesc la greu, n-am timp de scorocit. voi incerca sa incropesc un bilet despre stema pe care ai descoperit-o, poate gasim ajutor.
multumesc pentru oportunitate ade a revedea locuri care rau la cateva zeci de metri de locuinta mea.
am locuit in vila care se vede in spatele micutului monument, cel din prima fotografie….
http://lascaris.files.wordpress.com/2008/09/scan0009.jpg?w=204&h=300
Iata inca un localnic, ce ne puteti spune despre istoricul capelei?
Daca ai locuit acolo in mod clar ne cunoastem
Ca si eu am locuit tot pe acolo.
Ai reusit minunea tehnica sa comentezi pe blogul meu, ma bucur.
Doi vechi prieteni de joaca (probabil) se intalnesc.
Hm. M-aţi pus pe gânduri.
Blaremberg? Linche?
O să caut mâine, ce să fac.
Te asteptam zaza. O sinaianca (mariafloricica) spunea ca ar fi vorba de familia Stirbei. Alina Stirbei Florescu ar fi dispus construirea micii capele pe un teren a familiei de la Sinaia.
Gata, am dat de cap misterului (sa traiasca Google). Iata ce gasesc in programul Clubului Rotary: “SINAIA- CAPELA general Ion Florescu
CAPELA general Florescu, o prezenta surprinzatoare si eleganta in peisajul Sinaii, a fost construita pe domeniul familiei Stirbei in anul 1878, moment in care s-a semnat si contractul pentru pictarea ei intre Alina Stirbei Florescu si pictorul Gheorghe Tattarescu.
Ea insasi o minunata mostra de arhitectura neoclasica, capela este proiectata de arh. Andre Lecomte de Nouy avand ca baza un plan patrat, cu cate un fronton sustinut de cate doua perechi de pilastri crenelati situat pe fiecare latura. Pe fostul domeniu care cuprindea si palatul Stirbei, s-au construit in epoca `moderna` o serie de cladiri de mari dimensiuni (Hotel Montana, statia de telecabina) ce au modificat radical aspectul edilitar al zonei incat e greu sa ne mai imaginam astazi ca cele doua cladiri ramase, capela si palatul, faceau parte din acelasi ansamblu. Rupta din context si zidita de vie, Capela Ion Florescu a fost mai intai umilita, uitata si mai apoi lasata in paragina. Prin acest program, Clubul Rotary isi propune finantarea studiilor, expertizelor si a proiectelor necesare reabilitarii capelei in vederea redarii ei patrimoniului national si a reintroducerii in circuitul turistic al statiunii Sinaia.”
E clar, blazonul apartine familiei Stirbei. Am aflat, insa, ca alaturi de capela trebuie sa fie si palatul Stirbei. Din pacate nu imi amintesc de o cladire impozanta in zona, poate am ratat-o eu. Cand ajung in Sinaia o s-o caut.
Hm. Nu zic nu, dar stema e bizară rău.
Mai caut.
nicidecum Stirbey.
si nici o familie cunoscuta de pe la noi. atat crucea decupata, cat si leul care poarta trandafirul sunt cat se poate de ciudate. de motto nici nu mai zic, +ca e pus deasupra scutului, sub coroana comtala.
leul cu trandafir si acvila sunt ale Florestilor. acvila arata ca sunt o ramura a Basarabilor- ar trebui sa poarte o cruce in cioc si sa fie neincoronata. nici leul nu-mi pare chiar in pozitia corespunzatoare unui sigiul reprodus de Cernovodeanu, dar e p-acolo. deviza e ori dobandita recent, ori o inventie prosteasca. crucea imi da ceata, nu-mi pare dobandita din casatoria cu Stirbey (estcaz blazonul ar fi aratat complet diferit), ci mai degraba smulsa din ciocul acvilei valahice. aduce tare cu un blazon al unui mare maestru al cavalerilor ioaniti- evident, nu e cazul.
P.S. nu pot sa-mi dau seama cum de nu am gasit-o din prima. poate din cauza crucii si a reproducerii proaste. daca citeam cu atentie (precum Mateiu) lucrarea lui Lecca, as fi recunoscut-o imediat.
Mulliganoglu, te-ai uitat cumva în cartea cu boieri?
da. acolo am gasit-o; cautam ramuri ale Basarabilor care sa aiba o cruce decupata cand mi-am amintit cele scrise de Lascaris si numele “Alina Stirbey FLORESCU”. imi intunecase dracul mintile. oricum, armele Florestilor raman ciudate.
mai tre’ lamurita crucea. in mod normal, ar trebui sa apartina familiei Stirbey. din pacate, am la indemana numai steme ale Stirbeylor combinate in armele Valahiei.
Exact acolo m-am uitat şi eu. Brava, suntem de acord.
[...] leave a comment » provocarea lui Lascaris. [...]
Am şi eu o propunere: lămureşte măcar coroana comitală şi zăpăceala din cartiere.
Uite-acuma o pun pe hârtie.
Deviza e clar fantezistă, îmi pare.
Desi Mulliganoglu si Zaza cunosc istoria generalului Ion Florescu, voi reproduce pasajul din O.G. Lecca pentru a inchega oarecum dezbaterea noastra:
“Din vornicul Manolache Florescu, decedat la 1854, al doilea fiu al vornicului Ion Florescu si fratele lui Iordache, se desparte, prin copii sai, o alta ramura. El fu insurat cu Tinca Faca, avand urmatorii copii:
1. Generalul Ion Em. Florescu, insemnat om politic si militar, nascut in 1819 si mort in 1893, 22 mai, la Paris. Dupa ce a studiat la colegiul Sf. Sava, facu scoala de stat-major in Paris. Intors, principele Bibescu il insarcina cu organizarea armatei. In 1854 face campania Crimeei ca colonel, atasat pe langa armata rusa. Dupa Unirea Principatelor (1859) e ministru de razboi. Mai e apoi in 1862-63. In 1865-66 e ministru de interne si lucrari publice; iar din anul 1871 pana in 1876 e iarasi ministru de razboi, reorganizand admirabil armata tarii. In 1876 deveni prezident al consiliului pentru scurt timp, dupa care venind un guvern liberal, i se refuza participarea la razboiul pentru independenta, decizandu-se si darea in judecata a fostului guvern. In 1890, Florescu e ales prezident al senatului, iar peste un an prezida un cabinet conservator, care tine cateva luni. Retras in strainatate in 1891, muri acolo peste doi ani. Generalul de divizie Ion Florescu a publicat mai multe uvragii militare, etc.
El a fost casatorit: 1. cu Printesa C. Bibescu si 2. cu Alina Stirbei.”(Octavian-George Lecca, Familiile boieresti romane, Ed. Libra, Bucuresti, p. 293-294).
Se confirma si se justifica astfel povestea pe care am prezentat-o anterior. Alina Stirbei, casatorica cu generalul Florescu, a dispus construirea capelei pe domeniul familiei de la Sinaia. Din pacate nu am reusit sa gasesc blazonul familiei Stirbei, dar asa cum a zis si Mulliganoglu, crucea probabil provine de la aceasta familie, blazonul din poza fiind combinarea armelor celor doua familii(Florescu si Stirbei).
Da. Dar în poveste mai apar şi cei din stirpea Linche.
Gata, am isprăvit. Cred că am deslegat-o şi pe asta.
crucea aia ma innebuneste
Descendentii in viata ai Stirbeilor nu or avea adresa de email? Sa ne spuna chiar ei, sau astia sunt prea ocupati cu vanzarea castelelor si celorlalte proprietati imobiliare ale familiei? Tot cautand pe internet am aflat despre graba cu care mostenitorii vand proprietatile proaspat retrocedate, unul din cumparatori, am inteles, ca ar fi un dezvoltator imobiliar ce are intentia construirii unor blocuri inalte pe terenul aferent palatului din Bucuresti (pe care, de altfel, si l-ar dori daramat).
sa le scriem alora de la podgoria olteneasca!
Familia mea se retrage la Sinaia, in vacanta, cam o data la 2 ani… batem cu piciorul ce a mai ramas din dealul Furnica si din din domeniile Pelesului. Acum 2 ani am fost din nou la Peles… Cu groaza am vazut cum frumoasele, odinioara, alei au devenit transee… In goana lor dupa construit vile, oameni nerozi au inceput sa fure pavimentul de la Peles… Bolovanii aceia cubici pe care ploaia bate frumos, in care se rasfrang crengile brazilor… Sarmana tzara, se fura aleile cu totul…
oribil, am auzit ca Sinaia s-a degradat mult in ultima vreme, dar ca au inceput o noua devalizare a Pelesului nu imi inchipuiam (prima au facut-o comunistii dupa 47).
De fapt, blazonul de care vorbiti, cel pe care il vedeti prins in zidul de la intrarea in capela, nu a fost niciodata acolo. In copilariea mea (si eu locuiesc foarte aproape de capela) acel blazon era in fata hotelului Montana, acolo unde astazi e o statie de taxi si terasa unui PUB. Nu stiu unde a fost initial. A fost dus cu un buldo-excavator pe actuala pozitie prin anii 80. Am vazut cu ochii mei, si chiar m-au “durut” cablurile ruginite cu care era legata piatra respectiva de cuva excavatorului. A fost o decizie comunista. Cert este ca domeniul respectiv a avut in fata un lac, si la intrarea pe actuala strada Cuza Voda, pe dreapta, era o somptuoasa cladire de intrare pe domeniu.Probabil ca de acolo provine.
Am incercat sa fac rost de toate imaginile vechi cu acest palat Stirbey, peisajul era complet diferit.
Ca o masura a jafului din Sinaia, va spun ca initial, palatul avea, pe scarile de la intrare, doua ghivece enorme de fonta, deasupra unor lei. De fapt, poate erau din bronz, habar nu am. Ghivecele au fost furate prin 2000, si impodobesc cine stie ce vila de politician de prin zona. Partea cea mai groaznica este ca saptamana trecuta au disparut si leii. Au fost luati de o masina a Primariei Sinaia. De ce? Probabil pentru a fi dusi la Casinoul din Sinaia, care are o conducere care place guvernantilor locali.
Mai trebuie spus ca bazaltul negru de pe aleea spre podul Carmen Sylva, de la Stavilar nu a fost furat. A fost luat. Tot cu un excavator, si tot la ordinul actualului edil, pentru a fi adus in parcul din centrul orasului. Si porcariile astea sunt doar partea nevazuta a icebergului din Sinaia. E jale, e jale mare de tot, dar primarul nu este sinaian, asa ca ce-i pasa lui?
Sorin, in primul rand bine ai venit, iar apoi iti multumesc pentru lamuririle detaliate. Iti inteleg revolta, este absurd ca ramasitele care au scapat de comunisti sa fie acum devastate de “les nouveau rich”.
Cu placere, va stau la dispozitie cu orice informatie despre Sinaia, oricand…
Si scuze pentru greseala cu partea nevazuta a icebergului