În prima mea postare vorbeam despre romanul Muntele vrajit al lui Thomas Mann, cartea care m-a determinat să pornesc in cautarea tutunului filosofic (este adevarat, adoptând o perspectiva mai mult hedonistă decât stoică).
La vremea aceea scriam : “În privinta trabucurilor fumate de Hans Castrop realitatea şi ficţiunea se împletesc, Thomas Mann foloseşte numele unui producător cât se poate de real – Maria Mancini, dar numai că trabucurile cu pricina nu îşi au originea în Bremen ci în Honduras. Maria Mancini şi-a luat revanşa, a profitat de succesul romanului, creând un trabuc numit Magic Mountain. Nu am fumat aşa ceva, dar sper ca acest trabuc să fie demn de descrierile savuroase ale lui Thomas Mann.”
Aşa am ajuns fumător de pipă (mi se potriveşte mai mult decat trabucul).
In privinţa trabucurilor Maria Mancini am preferat sa le respect intangibilitatea şi să caut senzaţia de împlinire sufletească, senzorială şi uşuratică reflecţie filozofică în fumul aromat de pipă. În urmă, însă, cu câteva zile, iată ce îmi scrie Humidor : “Dupa un an de incercari nereusite… am reusit in fine sa fac rost de trabucul Magic Mountain.Cu toate ca citisem cu multa vreme in urma romanul, am trecut cu vederea pasajele legate de trabuc. Articolul tau m-a ambitionat nu numai sa recitesc Muntele vrajit, dar si sa caut acest trabuc. In fine… as vrea sa-ti trimit un trabuc ca sa te convingi singur daca trabucul este demn de descrierile savuroase ale lui Thomas Mann.”
La citirea mesajului am găsit două motive de încântare : 1. am convins pe cineva să recitească o carte de suflet şi 2. urma să primesc (în mod total neaştepat) faimosul trabuc (evident nu cel care l-ar fi inspirat pe Mann, ci unul inspirat de romanul lui).
Trabucurile Magic Mountain se împart în două categorii : EMS (condimentat/picant) şi Maduro (mai catifelat) ; exemplarul meu face parte din prima categorie.
Astazi un curier mi l-a predat. Aştept un moment care să justifice aprinderea unui asemenea trabuc.
P.S. Mă duc să fumez o pipă, căci s-au trezit în mine pofte vicioase şi nu aş vrea să stric bunătate de trabuc.
Sa-l fumezi cu placere! Este un trabuc pentru meditatie, pentru momentele festive poate vei incerca altceva (parerea mea).
“Momentele festive” (in sensul larg al termenului) eu le traiesc in doua etape: a) alaturi de familie si prieteni si b) in solitudine, iar trabucul ma gandesc sa il pastrez tocmai pentru o asemenea imprejurare.
Ce chestie interesanta: o tzesatura de realitati si fictiuni, de intamplari foste cu unele viitoare, de oameni necunoscuti unii altora cu oameni cunoscatori fanatici ai subiectului – si toate pornind de la o carte, mai exact de la un pasaj, pe care destul de multi, poate, l-au trecut cu vederea. Very nice!
Fie-ti imprejurarea cautata-asteptata cat mai folositoare!
P.S. Postul asta se poate transforma, pentru mine, intr-o instigare la re-citire a Muntelui Vrajit.
Liviu, ai dreptate – si eu am fost surprins de tesatura aceasta de imprejurari (in mod placut, evident). Daca, la momentul cand am scris prima postare pe acest blog, mi-ar fi zis cineva ca peste un an o sa primesc din partea unui vrai connaisseur (total dezinteresat) trabucul in discutie, l-as fi trimis la plimbare pe motiv de idealism; in zilele noastre asemenea gesturi sunt incredibile.
Intamplari de acestea s-au retras din realitate pe aici, pe bloguri, dintr-o nevoie de fictiune traita cu ochii inchisi, fara chipuri si obligatii.Cat despre Maria Mancini, nu uita, te rog, de “Remember” al lui Mateiu Caragiale, unde-i apare evocat portretul si de “In deal,pe Militari” al lui Radu Albala, unde se transforma in…trabuc.
Iata ca am ajuns de la Mann la Mateiu Caragiale. E foarte posibil sa fi citit si el romanul si sa ii fi placut atmosfera bantuita de umbre si apucaturi trecute.
“În deal, pe Militari…”
Hm, pe aici vieţuiesc eu… în Mahalaua Militarilor… nu ştiam că locul i-a stârnit inspiraţia Marelui Mateiu!
MG, nu prea inteleg ce vrei sa spui.
Mă refeream la comentariul lui În Răspăr.
Mi-a placut articolul lui Lascaris, si ideea brandului Maria Mancinii de a crea un trabuc dupa roman. Prin urmare am recitit romanul, curiozitatea fiind in special intreptata catre pasajele cu descrierile referitoare la trabuc care la prima citire mi-au scapat atentiei. A urmat apoi curiozitatea de a vede daca trabucul creat de Maria Mancini se ridica la nivelul descrierilor. Din cate am aflat, trabucul este importat in Europa doar in Germania (din patriotism poate). Dupa doua incercari nereusite de a-l cumpara de la Dan Pipe (mi-au respins cardul..) l-am gasit la un alt magazin, unde transportul costa 50EURO… In final am gasit o solutie convenabila, am cumparat 10 bucati cu livrare in Nurnberg la un prieten al meu, care mi l-a pus la posta mult mai ieftin.
Trebuie sa amintesc ca am incercat sa-l conving inclusiv pe Ciprian Halasz, patronul Docnet (importator de trabucuri din Honduras) sa aduca aceste trabucuri..
Intamplarea a facut sa intru in posesia trabucurilor exact la un an de la aparitia articolului lui Lascaris.
Nu puteam sa inchei aceasta aventura fara a-i oferi un trabuc celui care m-a inspirat sa fac aceasta calatorie.
Se ridica trabucul la descrierile lui Mann? Din punctul meu de vedere, da. Este un trabuc cu o aroma bogata, cu nuante de cafea, pe alocuri usor iute, si care se termina prea repede. Il recomand alaturi de un vin Porto, alb dulce (Porto Cruz), dupa ce veti fi citit Vraja unui viciu
.
Banuiam eu ca nu a fost usor, aproape o cautare initiatica.
anyway lasand trabucul la o parte [pt ca e un domeniu complet strain mie - cand fumez fumez chestii mai proletare] – what about the Book? der zauberberg?
de cateva luni de cand ma’nvart pe bloguri literate n’am gasit vreun post about it. poate, inspirand aroma subtila a trabucului, vei scrie ceva si despre carte?
ar fi o idee. Muntele vrajit este un gigant, de aceea e greu sa sa scrii ceva despre.
la ceva giganticesc ne putem raporta numa prin giganticism, sau prin minimalism. ah extremele…
Si aventura continua, deoarece a venit randul meu sa recitesc “Muntele vrajit” si sa caut aroma de tutun potrivita..cum vorbeam si cu humidor, recitirea acestui roman face mare cariera printre piparii din Romania.
Ma bucur ca am lansat moda (cred ca eu am facut-o, cand, in urma cu un an, am scris “Vraja unui viciu”; nu pot, insa, baga mana in foc).
Ba cred ca poti!:-)