În urmă cu mai bine de un an scriam, cu multe detalii şi dintr-o perspectivă personală, despre admiterea în barou. Acum se apropie admiterea 2011 şi revin.
La vremea aceea nu ştiam cu exactitate ce va fi, însă bănuielile mele s-au adeverit.
După observaţii atente, în 2009 am hotărât să susţin examenul de admitere în barou, având credinţa că în 2010 avea să se desfăşoare ultimul examen după stilul vechi (sinteză). Zis şi făcut, în 2010 am devenit avocat.
Bănuielile mele în legătură cu viitorul examenului s-au adeverit, odată cu publicarea Hotărârii nr. 58/2011 din 08 iulie 2011 a Consiliului U.N.B.R. privind organizarea examenului de primire în profesie şi a Hotărârii nr. 04/2011 din 08 iulie 2011 (Regulamentul cadru) pe sit-ul UNBR.
În esenţă examenul nu se mai dă pe centre teritoriale organizate în oraşele unde sunt curţi de apel, ci pe centre INPPA (Institutul Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Avocaţilor), care, la nivelul ţării sunt în jur de 5. Examenul se va da în două etape: a) test grilă şi b) examen teoretic grefat pe speţe. Testul grilă va avea 100 întrebări (cu unul, mai multe sau nici un răspuns), după modelul grilelor I.N.M. (Institutul Naţional de Magistratură). Testul grilă este eliminatoriu, cine scapă intră la examenul teoretic, unde probabil se vor da câteva speţe pe care candidaţii le vor rezolva şi vor explica soluţia prin referire la teorie.
Dacă se păstrează severitatea de la examenul – experiment de la Sibiu (2009), atunci lucrurile nu stau prea roz, căci procentul de promovabilitate a fost în jur de 10%. Dar unde pui că testul grilă va fi dublat de cel bazat pe speţe, care va mai filtra încă o dată candidaţii.
Ţinând cont de acestea, mă bucur că am văzut, în al 12-lea ceas, care sunt tendinţele şi că am susţinut anul trecut examenul după vechile rânduieli. Pe de o parte, mie nu îmi plac grilele şi le consider inadecvate pentru examenele de admitere în profesiile juridice, iar, pe de altă parte, mă bucur că am susţinut acelaşi examen care se dădea şi atunci când am terminat eu facultatea, într-un fel m-am încadrat într-o eră.
Succes noilor generaţii, care de acum încolo, vor susţine examenul de admitere într-o formulă modernizată.
am si eu o curiozitate: in franta, UK sau US, cum se organizeaza concursurile similare?
http://en.wikipedia.org/wiki/Bar_examination
http://en.wikipedia.org/wiki/Call_to_the_Bar
http://fr.wikipedia.org/wiki/Avocat_en_France
http://fr.wikipedia.org/wiki/Avocat_(m%C3%A9tier)
(@Lascaris: Acum am pus si blogul in franceza la link-ul de ID, ca sa le ai adresele la toate, just in case !)
Impricinatule, imi cer scuze pt. intarzierea cu care raspund.
Da in toate (sau aproape toate) statele lumii admiterea in barou se face printr-un examen (relativ dificil).
Daca ai amintit cazul SUA, acolo admiterea in corpul avocatilor se face de catre barou impreuna cu o autoritate a statului (ministerul justitiei sau Curtea Suprema din statul unde se organizeaza examenul). Implicarea autoritatii statale se explica prin aceea ca avocatul este parte in actul de justitie, este o rotita in infaptuirea justitiei, iar cum puterea judecatoreasca este una din puterile statului, este firesc ca si acesta sa fie implicat in selectia viitorilor avocati.
Din cate stiu in SUA admiterea in avocatura este o chestiune foarte serioasa, nu prea glumesc cu asa ceva.
eu ma bucur ca si la noi, din ce descrii tu, pare o chestie foarte serioasa.
si ma mai bucur ca nu se rezuma la un test grila.
Aiurea. Daca esti cat de cat motivat + constiincios din fire, e destul de usor in SUA sa iei examenul ala, daca, bineinteles, ori te duce capul sa intelegi despre ce e vorba astfel incat sa poti sa memorizezi mai usor, (ca e bazat pe memorie inteleasa, pe cand LSAT-ul, care se da la admitere, masoara mai mult IQ-ul si capacitatea de a gandi abstract, deci e un screening necesar, ca altfel pierzi vremea acolo), ori faci una din facultatile la care ai o sansa mai mare sa-ti explice unii care se pricep sa dea explicatii despre ce e vorba in asa fel incat sa devina si pe intelesul tau (mura in gura). Dupa parerea mea, Bar Exam din SUA e mai usor decat va fi in Romania in viitoarea formula.
P.S. Desi de mortuis…faptul ca John John, fiul regretatului JF Kennedy, care, desi a facut una din Facultatile de Drept reputabile din SUA, a picat Bar-ul de vreo cateva ori pana sa reuseasca sa-l ia, (probabil cu pile !), NU este, dupa parerea mea, un “etalon” fata de care trebuie sa se masoare doritorii motivati sa se indatoreze cu sute de mii de $$ ca sa aiba dreptul sa dea acel examen.
Impricinatule, inainte vreme examenul era mai mult sau mai putin accesibi, acum va deveni tot mai dificil (sau cel putin acesta este curentul). Voi reveni cu precizari dupa finalizarea examenului (care debuteaza pe 7 octombrie).
de fapt ce te nemultumeste?
Bine ai venit Rebeca. Ce sa ma nemultumeasca?
la multi ani!
La multi ani Mulligan
Cu ceva intarziere (sorry):
@lascaris, long time no write:) la multi ani, chiar si cu intarziere.
off-topic: ai fost la demonstratii?
tot off-topic: o sa reincep posturile despre bizantini et al. si m-am gandit ca poate te-ar interesa.
Elfule, in primul rand La multi ani!
Nu, nu am fost la demonstratii (sunt lenes, am obligatii de familie si sunt in depresie stiintifica)
Ma bucur ca o sa te reapuci de bizantini, te voi citi cu interes.
depresia stiintifica e tipica inceputului de an, lunilor ian-aprilie. dupa care vine astenia de primavara:) dupa care vine vacanta:) dupa care vine spleen-ul toamnei:)
serios totusi, nu esti singurul care esti in asa ceva in perioada asta; am auzit pe multi altii.
Am eu o intrebare teoretica de examen oral de barou, (daca se da unul pe drept international pe undeva) !
Stiind ca in ultima vreme o gramada de site-uri de pe Internet mai larg cunoscute la nivel mondial au echipe juridice consultante serioase care se ocupa de scris policy de site inclusiv disclaimere re faptul ca daca cumva vreodata vreun citior sau comentator al acelui site ar face vreodata vreo actiune ilegala si ar zice ca e cumva bazat pe ce a citit sau “invatat” el de pe acel site NU e raspunderea ownerului acelui site, a proprietarilor platformei respective, poate chiar si a domeniului respectiv, nici a scriitorilor ce scriu pe acel site, DE CE acest lucru nu a fost facut niciodata de catre editurile de carti, (mai ales filozofice), si reviste ? A existat vreodata vreun precedent juridic de contestatie care sa fi transat aceasta chestiune o data pt totdeauna in privinta informatiilor cu posibil caracter educativ oferite prin carti si reviste ? Si daca a existat, de ce nu e aplicabil si la publicatiile de pe Internet ?
Hello ! Eu chiar pusesem o intrebare neretorica rugatoare de info/clarificare juridica si venisem expres aici intr-un loc posibil mai des frecventat de experti juridici ca sa ii intreb despre asta, ca mi-a fost lene sa caut raspunsul pe Internet !
Sau poate ca trebuie sa astept mai rabdator ca sa treaca mai multi cititori ai acestui blog examenul de barou inainte sa indrazneasca sa raspunda din punct de vedere juridic in public, (pe Internet), la o intrebare si asa posibil formulata neclar si in legatura cu care ar fi posibil sa se ridice contestatii de catre eventualii picati la acel examen de barou !
Rudolf, pe acest blog nu misuna catusi de putin marii juristi/avocati. In afara autorului, nu stiu cati avocati au trecut pe aici. Intrebarea ta necesita un raspuns din partea unui specialist pe probleme de drept international privat, dreptu proprietatii intelectuale.
Eu unul nu am inteles foarte clar ce intrebi. Este evident ca pe internet informatia de tot felul circula mult mai usor si are potential de a fi citita in orice colt al lumi, oricine poate scrie orice. De aceea proprietarii de platforme, web-uri, forumuri etc incearca sa isi limiteze cat mai mult raspunderea.
In cazul unei reviste pe hartie editorii au un control abosolut asupra articolelor ce apar acolo, asa ca pot cenzura informatiile potential periculoase. Eu am intalnit prin revistele de specialitate formulari de genul: “originalitatea si calitatea lucrarii este raspunderea autorului”.
Pai in cartile de filozofie sau de eseuri literaro-filozofice de ce nu scrie chestia asta ? Daca citeste unul ce scrie Cioran si se omoara si scrie in scrisoarea de adio ca s-a inspirat din ce-a citit acolo, rudele lui au voie sa dea in judecata editura care a reeditat acea carte spre publicare fara sa dea acest warning ? Sau, alt caz, vine un tembel si citeste noua reeditie care e preconizat sa apara in curand din Mein Kampf si pe urma face o tampenie ilegal criminala si zice, “pai m-am inspirat din ideile de-acolo”, este voie ca cei pagubiti sa dea in judecata editura respectiva ?
Prin consecinta, re Internet, este voie ca rudele persoanelor ucise in Norvegia de criminalul terorist psihopat care a facut asa ceva in iulie 2011 sa dea in judecata site-urile de Internet de opinie politica posibil interpretabil ca fiind extremista, (chiar daca ele nu indeamna direct la activitati criminale pe nimeni), pe care a participat ca comentator activ acel criminal psihopat, incorporand direct in sistemul lui de gandire anumite idei preluate de pe acele site-uri, (demonstrabil prin fragmente clare si precise din textul initial, plus din comentariile lui la acel text, si din scrierile lui ulterioare, cat si a opiniilor posibil mentinute ulterior), si folosindu-le ca justificare personala in planuirea actiunilor sale criminale ?