Chişinău – aprilie 2009

Pentru moment nu mai pot scrie pe blog, însă evenimentele de la Chişinău nu puteau să mă lase indiferent.

Nu mai sunt multe de zis şi cel puţin mie lucrurile îmi par limpezi.

Asemănarea cu decembrie 89 şi Piaţa Universităţii sunt evidente. Atunci romanii au luptat împotriva comunismului şi a dictaturii. Din păcate ce se întâmplă acum la Chişinău parcă seamănă mai mult cu Piaţa universităţii decât cu 89.

În 89 Revoluţia era susţinută (asta ca să nu zic provocată) atât de eşalonul doi cât şi de marile puteri. Din perspectiva celor care ştiau ce trebuie să se întâmple nu se poate vorbi de revoluţie, însă pentru restul românilor a fost o revoluţie adevărată. În 89 aveam în jur de 10 ani, am trăit cu sufletul la gură evenimentele; în anii de dinaintea revoluţiei îmi imaginam cum ar putea fi Ceauşescu „îndepărtat” (mai exact împreună cu alţi doi-trei copii construiam, şuşotind, scenarii fantasmagorice şi visam la ce minunat ar fi să găsim în rafturile magazinelor acele lucruri, coborâte parcă din rai, pe care le vedeam prin revistele colorate, traficate din ţările capitaliste şi corupte). Faţă de Revoluţia din decembrie, Piaţa Universităţii nu a mai avut susţinere internaţională, cred că puterile occidentale au reacţionat atunci, aşa cum o fac şi acum faţă de evenimentele de la Chişinău – capul în nisip. Şi cum ar putea să procedeze altfel? Rusia este puternică acum din toate punctele de vedere, dacă ne gândim doar la criza gazelor din iarnă, am avea deja un răspuns mai mult decât suficient. Apoi Moldova este un stat tampon între domeniile Maicii Rusia şi occident.

Mai sunt şi alte împrejurări care diferenţiază Revoluţia din 89 faţă de ce se petrece în aceste zile la Chişinău – numărul participanţilor nu a atins acea masă critică pentru a constitui o revoluţie imposibil de oprit de către autorităţi. În 89, numărul mare al participanţilor şi conştiinţa faptului că eşecul ar fi fost egal cu puşcăria sau glonţul, au făcut ca revoluţia să fie de neoprit, iar o schimbare de putere cu păstrarea statului comunist o imposibilitate. Încet, încet, pe calea lungă şi întortocheată a “democraţiei originale” am ajuns în 96, când s-a produs o schimbare chinuită. În ciuda RATĂRILOR URIAŞE ale lui Constantinescu şi ale CDR, România a ieşit din îngheţarea în care se afla.

Revoluţia de la Chişinău se stinge datorită numărului insuficient al participanţilor, lipsei sprijinului occidental, poziţiei unei Rusii puternice, regimului Voronin care o scaldă între autoritarism şi o democraţie de faţadă. Nu în ultimul rând chiar partidele politice din opoziţie au preferat nişte negocieri suspecte (mirosind puţin a trădare); în lipsa liderilor, manifestanţii au rămas dezorientaţi.

Eu sper ca revoluţia de la Chişinău să fie doar un pas al unei stabile şi solide mişcări spre democraţie în Rep. Moldova, iar în viitor să se realizeze mult dorita revenire a Basarabiei la patria mamă.

În ajun de Crăciun

Bradul este împodobit, cadourile împărţite.

Într-un final s-a facut linişte.

linişte şi colinde

Sărbătorim naşterea Domnului.

La multi ani !

Leapsă de la În răspăr – lucrurile care îmi plac

Am primit de la În răspăr o leapsă– să fac o lista cu lucrurile care îmi plac /nu îmi plac. Grea sarcină. La o primă vedere pot însira ceva, dar se pune problema care sunt lucrurile demne de menţionat, apoi sunt multe aspecte în zona gri.

Îmi plac (într-o ordine aleatorie) :
- pipele bent, tutunurile aromate de calitate şi accesoriile pipei (brichete speciale, tabachere din argint, port-pipele din piele s.a.) ;
- vinul rosu sec, vinul de porto, vinurile ungureşti de Tokaj ;
- pescuitul (pe care însa nu îl mai practic, căci în ţara noastă mănoasă, pentru a prinde un biban ai nevoie de satelit pentru a-l localiza, altfel prinzi doar fantomele peştilor ce au trăit cândva în balta cu pricina) ;
- pantofii, costumele, cămăşile, servietele şi trenciurile (stil Humphrey Bogart);
- alchimia (şi pleiada de stiinţe oculte) ;
- arhitectura (sec XVIII -începutul secolului XX) ;
- istoria, ceva literatură şi filosofie ;
- senzaţiile si sentimentele după o mare reuşită ;
- Sinaia, câte ceva din marile oraşede la noi (zonele vechi), bulevardul Saint-Michel, despre oraşele Europei civilizate nu amintesc, căci este inutil (şi dureros)
- muzica simfonică şi anii 70-90 din muzica modernă ( asta nu înseamnă că nu găsesc piese frumoase în afara acestei perioade) ;
- sistemele audio hi-fi ( muzica ascultată în conditiile unui asemenea sistem capată o alta dimensiune) ;
- marea si pădurile ( atâta vreme cât or mai rezista, dupa care beneficiarii defrişărilor se vor muta în locatii mai placute, iar noi ne vom uita la discovery )
Ar mai fi, dar ma opresc aici.

Nu imi plac:
La această rubrică sunt multe si urâte lucruri de zis, rezumând – mizeria umană.

P.S. Trasmit aceasta leapsa lui Cinabru, meteorologului si lui mariafloricica.

Să ajutăm un copil să mănânce

Rasfoind blogurile am gasit unul din strigatele de ajutor ale semenilor nostrii in nevoie.  Sistemul sanitar nu face mare lucru pentru acesti oameni, dar observ ca s-a nascut, in schimb, un soi de initiativa civica pentru ajutorarea lor. E un semn de normalitate, societatea civila incearca sa raspunda nevoilor la care statul este indiferent.

Este vorba de  un copil, Andrei Nita, in varsta de 5 ani, ce se confrunta cu o afectiune chinuitoare. Cand va bucurati de o masa gustoasa sa va ganditi la copilul care tanjeste sa manance normal. Copii nu ar trebui sa indure asa ceva.  Va las sa cititi povestea lui preluata de pe blogul Mecenatro

“Ma numesc Andrei Nita si VREAU dar NU POT sa MANANC un sandwish
Imi doresc si eu, ca toti prietenii mei pe care ii am la varsta de 5 ani pe are o am, sa mananc un sandwish facut din toate bunatatile din frigiderul mamei mele dar nu pot pentru ca VOMIT tot ce mananc. Si iar vine ora mesei si eu mananc numai hrana semilichida (CU BIBERONUL), asa cum fac de cand m-am nascut. Dar tanjesc la un sandwish. Si uneori fur singur ceva din frigider, desi stiu ca o sa imi faca rau, dar vreau si eu sa fie ca toti ceilalati copii care se infrupta cu tot felul de bunatati. Mestec, inghit, ma simt bine o clipa dar de indata VOMIT tot ce am in stomacelul meu.

Andrei Nita nu se afla la prima incercare in viata sa. La varsta de 2 luni si jumatate medicii au constatat ca are o malformatie congenitala la cord iar dupa 1 luna a fost operat cu succes de catre medicii de la Cluj Napoca, de atunci, anual, mergand la control. Desi operatia a fost un succes, in prezent inimioara lui Andrei pur si simplu bate mai incet decat ar fi normal.
Dupa ce A INVINS aceasta prima lupta cu SUFERINTA, Andrei a inceput sa vomite absolut tot ceea ce manca, nefiind in stare sa bea nici macar apa caci organismul o respingea. Si el se intreba: DE CE MAMI, DE CE ?
Dupa 2 interventii chirurgicale efectuate la Spitalul Marie Curie (Budimex) din Bucuresti, Andrei a ajuns la spitalul Grigore Alexandrescu (Bucuresti) unde medicii au constatat o puternica stenoza esofagiana, propunandu-se extirparea unei portiuni din esofag.
Cea mai mare teama pe care o au parintii lui Andrei este ca acesta, din cauza brahicardiei de care sufera ca urmare a operatiei pe cord de acum 3 ani, sa nu intre in coma din cauza anesteziei efectuate in cazul unei interventii chirurgicale.
Cu ajutorul companiei BioTOP International a fost contactata o Clinica din Nuremberg ce a confirmat posibilitatea efectuarii unei interventii medicale. Dat fiind ca toata documentatia medicala a lui Andrei abunda de termeni pe care nimeni (cu exceptia doctorilor nu o poate intelege) si SUNTEM FERICITI, NOI PARINTII CARE NU AM AVUT DE-A FACE CU ATARE DIAGNOSTICE, voi mentiona procedura intr-un limbaj comun. Este vorba despre introducerea laparoscopica a unui “balonas” in stomacul lui Andrei menit sa ii repare intr-un anumit interval de timp “gatuirea” esofagului si el sa poata manca ceea ce mananca un copil de 5 ani si nu sa manance CU BIBERONUL, asa cum se intampla in prezent.
COSTUL INTERVENTIEI SE RIDICA LA SUMA DE 11.000 EURO. De indata ce aceasta suma va fi stransa si virata in contul Clinicii mentionata mai sus se va putea efectua programarea interventiei si Andrei va putea MANCA precum orice copil de varsta lui.

Mama lui Andrei (Mihaela Nita) poate fi contactata dupa cum urmeaza: telefon: 0761876647, e-mail: nnita2003@yahoo.com.

Familia a deschis pentru cei care vor si pot sa le dea o mana de ajutor urmatoarele conturi bancare deschise la BRD Constanta, Unitatea Pandurului:

RO76BRDE140SV49594401400 -RON

RO14BRDE140SV62805101400 -USD

RO53BRDE140SV62805291400 -EUR

SITUATIE CONTURI, ASTAZI,19.09.2008, CONFORM NOTIFICARII DE LA PARINTI:

RON: 2400, EUR: 100, USD: 50

Sa ne gandim fiecare la momentul la care stam la masa cu copii nostri ce poate sa simta o MAMA cand copilul ei de 5 ANI mananca in fata ei CU BIBERONUL SI TANJESTE LA CEEA CE ARE EA IN FARFURIE.”

Steme uitate in orasul regal

mulliganoglu, un impatimit al heraldicii, a adus vorba despre blazoane pierdute, ceea ce mi-a amintit de o mica descoperire. In facultate obisnuiam, ca in fiecare an sa merg la Sinaia (dupa sesiune), un oras cu un farmec trist al unor vremuri apuse.  Plimbandu-ma pe stradute linistite, pe langa vechi si frumoase case, parca simteam fantomele unui trecut idealizat.  Intr-una din toamnele petrecute la Sinaia, cam pe vremea aceasta, am primit un cadou, cat putea sa imi ofere o batrana doamna aristocrata saracita, o ramasita a vechii straluciri. Intr-o zi am zarit ceva ce parea a fi o cripta pe coasta muntelui. Alaturi am gasit o piatra de dimensiuni mari pe care era sculptat un blazon si o deviza.

Ceva nu este la locul lui – o frantura decadenta din trecutul unei tari ale carei traditii nu comporta asa ceva, cu alte cuvinte o expresie mateina.

Deaoarece nu am cunostinte aprofundate in domeniu, ma voi abtine sa comentez blazonul, il inivit, insa, pe mulliganoglu sa il desluseasca el si pentru noi (sunt curios daca imi va confirma banuielile).

De asemenea, daca cineva (un muzeograf de la Peles, un istoric, un arheolog s.a.) are vreo idee despre cripta (cui i-a apartinut, de ce a fost plantata tocmai acolo s.a.) l-as  ruga sa ne lumineze. Cine doreste poate prelua postarea si din blog in blog, om gasi pe cineva care sa dezlege misterul (chiar vreun urmas).