Vraja unui viciu


Dincolo de simbolistica inerentă, am aprins prima pipă sub imboldul unei lecturi : Muntele vrajit , de Thomas Mann .
Ironia, deloc întamplatoare, face ca acţiunea să se desfăsoare în cadrul unui sanatoriu de boli pulmonare, într-o perioadă în care ştiinţa modernă se îmbina cu tradiţiile şi presupunerile ( mai mult sau mai puţin întemeiate ) ale vechii medicini, totul asezonat cu o terminologie medicală care nouă ne pare … exotica ( punct umed, caverne, cordoane fibroase, locus minoris resistentiae etc). Într-o vreme în care tutunul era considerat deopotriva otravă şi panaceu ( continuând astfel percepţia asupra tutunului din secolul al XIX – lea ), unul dintre personajele principale ( Hans Castrop ) îşi drege anemia cu mâncare bună, bere neagră şi tutun de calitate.
Muntele Vrajit face parte din categoria aşa numitelor bildungsroman ( romanul care te educă/formează ), acţiunea si dialogurile împletindu-se cu analiza filosofantă a civilizaţiei europene de dinaintea primului razboi mondial. Sanatoriul internaţional Berghof adună reprezentanţi ai ţarilor europene ( până şi numele de România apare – menţionat marginal este adevarat ), iar problema claselor sociale nu este nici ea uitată ( de exemplu ruşii au două mese : masa ruşilor de rând şi masa „ruşilor bine” ). Aici se intâlnesc ultimele vlăstare ruinate ale vechii aristocraţii cu burghezi mai mici sau mai mari ( de la cei având profesiuni liberale la mari negustori ce fac comerţ cu mărfuri coloniale ). Această burghezie este altoită cu năravuri aristocratice ( uneori chiar şi cu sânge albastru ). Din categoria tabieturilor burgheze face parte şi fumatul, iar aici îi dau cuvântul lui Thomas Mann :
“Primul lucru de care avea nevoie la sfârşitul mesei era ligheanul cu apă parfumată pentru spălat degetele, iar al doilea ţigareta rusească, nevămuită, pe care şi-o procura cu plăcere pe sub mână, prin mijloace nu prea legale. O fuma înaintea trabucului, o marcă savuroasă din Bremen, numită Maria Mancini, despre care va fi vorba şi mai târziu şi a cărei otravă aromată se unea într-un chip atât de plăcut cu cea a cafelei. Hans Castrop îsi ţinea provizia de tutun la adăpost de influenţa vătămătoare a caloriferului, le păstra în pivniţă, unde cobora în fiecare dimineaţă ca să-şi umple portţigaretul cu porţia zilnică.”

“ – […] Te rog să mă scuzi o clipă ! Şi-şi scoase din tocul de piele fină împodobit cu o monogramă de argint un trabuc Maria Mancini, un exemplar frumos, turtit la un capăt, aşa cum îi plăceau cu osebire, îi tăie vârful cu un cuţitaş agăţat de lanţul ceasornicului, scăpără bricheta şi-şi aprinse ţigara lungă şi îndoită în sus, trăgând câteva fumuri pline, cu o poftă deosebită. Evident tu nu fumezi, zelul tău mi se pare cam exagerat.
– Da, n-am fumat niciodată răspunse Joachim. De ce m-aş apuca să fumez tocmai aici ?
– Pe asta n-o mai înţeleg spuse Hans Castrop. Nu înţeleg cum poate cineva să nu fumeze, căci asta înseamnă să te lipseşti într-un fel de una din bucuriile vieţii şi în orice caz de o foarte mare plăcere ! Când mă trezesc dimineaţa mă şi bucur la gândul că voi putea fuma în timpul zilei, iar când iau masa mă gândesc la acelaşi lucru, da, şi cred că nu exagerez decât foarte puţin spunându-mi că, în definitiv, mănânc doar ca să pot fuma după aceea ”.

În privinta trabucurilor fumate de Hans Castrop ( dar şi a altor aspecte din roman ) realitatea şi ficţiunea se împletesc, Thomas Mann foloseşte numele unui producător cât se poate de real – Maria Mancini, dar numai că trabucurile cu pricina nu îşi au originea în Bremen ci în Honduras. Pe de altă parte şi Maria Mancini şi-a luat revanşa, a profitat de succesul romanului, creând un trabuc numit Magic Mountain. Nu am fumat aşa ceva, dar sper ca acest trabuc să fie demn de descrierile savuroase ale lui Thomas Mann. ( Iată şi un link în care sunt prezentate tutunurile din familia Maria Mancini : http://www.jrcigars.com/index.cfm?page=deals_bfp_mm )
Când am citit Muntele Vrăjit eram prin clasa a noua sau a zecea de liceu, nu fusesem tentat să fumez până atunci, însă descrierile evocatoare ale lui Thomas Mann aproape că au materializat pentru mine buchetul aromat şi otrăvitor al trabucului lui Castrop. Nu am mai rezistat şi , cu speranţa unei arome cât de vagi, m-am aruncat asupra unui pachet de ţigarete ( nu dau nume, dar era vorba despre o marcă notorie şi apreciată ), pe care părinţii îl ţineau pentru fumătorii ce le călcau pragul. Cât priveşte rezultatul acelui experiment nu insist prea mult : şoc şi dezgust total. Mai tarziu, când eram deja student, au apărut pe piaţa noastră pipe şi tutun ; atunci am reusit să-mi sting vechea sete.

Anunțuri

14 comentarii la “Vraja unui viciu

  1. inraspar spune:

    Literaturizarea viciului pare sa fie responsabila pentru fanteziile noastre escapiste.Poate ca fumul pipei e tocmai acest zbor catre lumea viciului legiferat,zbor care ii costa scump pe cei dependenti.Amestecul de rafinament (androginitatea sugerata de forma pipei,simbol falic dar si curbura feminina)si primitivitate ritualica ofera fumatului pipei o savoare decadenta.Iti doresc sa practici cu pretioasa parcimonie obiceiul,pentru a-i mentine aceasta „vraja”.

  2. lascaris spune:

    N-as spune ca „literatura viciului” ar fi responsabila pentru fanteziile noastre escapiste, ci mai degraba firea noastra. Poti sa torni literatura vicioasa „fara numar” in minti insensiblile, rezultatul va fi neglijabil. Dar daca literatura cu pricina cade pe un sol fertil … e deja altceva. Se naste viciul sofisticat.

  3. Cinabru spune:

    Foarte bun articol. Cum am facut-o si in alta parte, recomand si Constiinta lui Zeno, a lui Italo Svevo. Fumatul devenit singurul viciu atotputernic. Felicitari pentru blog si pentru primul post. Sa ne citim pe mai departe.

  4. Lascaris spune:

    Multumesc Cinabru pentru aprecieri. In privinta romanului lui Italo Svevo ar fi interesant sa facem distinctia inte fumatul pipei si cel al tigarilor. Consider ca singurul lucru comun inte tigari si pipa este nicotina si alti compusi chimici continuti de tutun (dar nici macar aceia, caci procesele tehnologice de obtinere a celor doua tipuri de tutun difera semnificativ).
    Este o idee buna ca in viitor sa scriem despre tigari vs pipa.

  5. Cinabru spune:

    Corect. Chiar am inceput sa ma gandesc in ce carti se mai fumeaza. Trebuie sa facem o lista, domnule, nu mai merge asa. Pipa, tigari, trabuc. Uite, Svejk este si el fumator de pipa, ocazional de tigari de foi. Doar ca de mahorca ostaseasca, de regula.

  6. lascaris spune:

    Cinabru, esti un fin cunoscator al literaturii.
    In plus, in afara de pipa cred ca mai avem o pasiune in comun ( Cinabru = sulf+mercur).

  7. Cinabru spune:

    O, prea putin, mult prea putin. Singurul „subiect” din aceasta sfera pe care il stapanesc relativ bine este Tarotul. Nimic mai mult, din pacate.

    Cinabru este luat dupa „Piticut zis si Cinabru” de Hoffman 🙂

  8. lascaris spune:

    De „Piticul zis Cinabru” nu am auzit pana acum, cata vreme traim avem de invatat. E interesanta lectura?

  9. Cinabru spune:

    Exceptional. Pur si simplu exceptional. Hoffmann este unul dintre autorii pe care ii iubesc fara exceptie.

  10. lascaris spune:

    O sa incerc sa citesc si eu ceva de Hoffmann, daca spui ca este ata de bun. In primul rand o sa caut in propria biblioteca, am toate sansele sa gasesc vreo comoara ingropata de sotia mea. Odata casatoriti, ne-am unit si bibliotecile, nu doar destinele, nici pana acum nu am reusit sa cunosc in amanunt toate cotloanele colectiei noastre.

  11. Humidor spune:

    Dupa un an de incercari nereusite… am reusit in fine sa fac rost de trabucul Magic Mountain.

    Cu toate ca citisem cu multa vreme in urma romanul, am trecut cu vederea pasajele legate de trabuc. Articolul tau m-am ambitionat nu numai sa recitesc Muntele vrajit, dar si sa caut acest trabuc.

    In fine… as vrea sa-ti trimit un trabuc ca sa te convingi singur daca trabucul este demn de descrierile savuroase ale lui Thomas Mann.

    Te rog da-mi adresa ta…

    • lascaris spune:

      Iti multumesc pentru gestul tau generos, adresa o s-o trimit prin email.
      P.S. Sunt mai mult decat surprins (evident placut) de aceasta oferta.

  12. […] Almost one year ago, I was reading “The Spell of a Vice” on Lascaris’ blog. In his article, Lascaris refers to Thomas Mann’s “The Magic Mountain”, where the main […]

  13. drcraciun spune:

    Nu-mi vine sa cred, am impresia ca eu ti-am postat deja poza asta intr-un link sub alt topic de curand, dar am uitat unde. Si mie mi-a placut foaret mult Muntele Vrajit, nu ma puteam decide la vremea aia (cam la parca 17-18 ani) de cine eram mai indragostit, de Castorp, de Chauchat, sau chiar de scriitor !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s