Decadenta si decadentism


Decadentismul, este o stare de spirit si poate chiar un un miez ideatic, ce a urmat civilizatia umana inca din vremurile antichitatii, imbracand diverse forme, culminand cu decadentismul francez post-revolutionar. Vechiul regim (L’Ancien Régime – ce frumos suna ), revolutia, noua republica,Imperiul lui Napoleon, Restauratie si iarasi republica, cate schimbari radicale, prabusire si maretie,zbaterile unei mari natiuni, iata contextul afirmarii explicite a decadentismului. Decadentismul se caracterizeaza prin dispretul fata de avantul stiintelor pozitiviste ( a pozitivismului in genere ), fata de vulgaritatea burgheziei glorioase, venerarea nostalgica a unui trecut reconstruit incarcat de simboluri heraldice, arhitecturale, vestimentare s.a. si printr-un stil literar sofisticat, folosirea unui limbaj rafinat, inecat de volute si de enciclopedism. Decadentismul se intalneste pe alocuri cu ceva mai batranul dandysm ( despre dandysm intr-un post viitor ). Ca reprezentanti ai decadentismului pot fi mentionati Jules Amédée Barbey d’Aurevilly, Aubrey Beardsley, J. K. Huysmans, Auguste Villiers de l’Isle-Adam, Oscar Wilde. In literatura romana avem falitii nostrii ( mai exact falitul nostru ) – Mateiu Caragiale, fiul nelegitim al lui I.L. Caragiale. Romanul À rebours ( In raspar) al lui Huysmans este o adevarata declaratie de principii a decadentismului – ultimul vlastar al unei familii aristocrate se hotaraste sa se izoleze in casa sa, refuzand o realitate mult prea vulgara, in schimb reconstruieste un univers utopic, estetizant, artificial, nu de putine ori chicios. si sigur nesanatos ( atat pentru trup cat si pentru suflet).

Pe la 1900 decadentismul isi traise deja viata, dupa ultima revolutie franceza si instalarea definitiva a republicii, conditiile sociale si culturale ce au stimulat afirmarea decadentismului au disparut. Excesele, visele de marire, betia revolutionara si patricida, amintirile fastuoase ale trecutului aristocratic au cedat definitiv locul pragmatismului si avantului pozitivist-stiintific, decadentismul s-a stins usor, caci in postura de curent cultural/literar era mult prea slab, o ultima rasuflare trista a Vechiului regim, mai curand o atitudine decat un curent literar solid.

Dar decadentismul, asa cum am spus, bantuie intreaga istorie a umanitatii, facandu-si simtita prezenta cu precadere in amurgul marilor civilizatatii, chiar daca numele nu i-a fost tot timpul rostit. Decadent a fost Ultimul Darius, decadenti au fost ultimii locuitori ai Romei antice, ceatata decadentismului matura si acum Acropolele unde marete temple ale zeilor pagani stau alaturi de primele modeste biserici crestine ( superbia marmurei langa umila si carnala caramida ), decadenti au fost ultimii aparatori ai Constantinopolelor, albii in razboiul civil rus, muzica anilor 80, decadenti poate sunt si acum, intr-o perioada post-tot ( caci pana si post modernismul este deja istorie ).

4 comentarii la “Decadenta si decadentism

  1. drcraciun spune:

    Cum de nu a postat chiar nimeni sub subiectul acesta ata de fascinanat si de vast si de te-a lasat singur ? Chiar ca nu inteleg. Observ ca fetele sunt mai interesate sa profite cat mai mult de tine re. examene, profesie, statut social, etc. Vezi ce faci, ca esti la o rascruce decizionala importanta in viata ta.

    Ce as putea eu sa te mai invat pe tine despre decadentism ? Ca vad ca l-ai studiat cu tot atata asiduitate si constiinciozitate de care ai dat dovada si in viata ta profesionala. Asta inseamna ca esti baiat constiincios si silitor, si-mi place foarte mult sa mi se re-confirme astfel aceasta impresie pe care am simtit-o intuitiv inca de la inceput de cand am intrat prima oara pe blogul tau. Eu personal sunt fascinat eu insumi despre multilateralitatea intereselor tale, si mai ales de rezonanta unor gusturi alimentare si beletristice de-ale tale care si mie imi plac sau mi-au placut uneori. De aceea nu am ezitat si ti-am facut o propunere serioasa pe blogul lui WE, acolo sub filozofii (de viata, presupun), dar nu te grabi sa raspunzi, reflecteaza bine inainte de a lua orice decizie. De altfel stiu ca tu asa tinzi sa faci oricum, nu esti teribil de thrill seeking in real life, esti safe si visator , cam asa si ca mine, numai poate ca eu am devenit mai vorbaret in ultima vreme.

    E din cauza de Norvegia sa stii, ca eu in real sunt cam tacut de fapt. Nu prea ofer conversatie nici in mometele intime decat daca sunt rugat in mod expres sa o fac si atunci chiar stau sa ma gandesc si ma chinuiesc un pic sa gasesc ceva potrivit, adecvat situatiei si genului de partener/a. A propos, stiai ca fetelor norvegiene le place sa li se vorbesca in engleza (chiar de catre nativi) in timp ce primesc dragoste ? Li se pare ca norvegiana nu suna destul de romantic. Eu nu sunt de aceeasi parere cu ele, dar eu nu am fost in general de aceeasi parere cu multe fete in tot felul de privinte de multe ori in viata mea, fie ele norvegiene sau nu. Mie limba norvegiana mi se pare foarte melodioasa, mai ales, am observat in ultima vreme, cea vorbita cu accent suedez.

    La te iubesc se spune in 2 feluri:

    1. Jeg elsker deg. (pron.”iai elsker dai”)- care e un pic mai formal si verbul acela se poate folosi si la iubirea de patrie nu numai de oameni, de exemplu imnul norvegian incepe „Ja, vi elsjer dette landet…” (pron. „ia, vi elsker dete lande”= da, iubim aceasta tara)

    2. Jeg er glad i deg. (pron.”iai ar gla i dai”)= sunt fericit intru tine (asta e preferatul meu)

    La iubit se spune: kjæreste (pron. sheeareste, daca reusesti sa graseiezi si R-ul, mai ales pe coasta de vest, esti tare)

    La dragoste se spune kjærlighet (pron. sheeaarlihet). Nu mai e nevoie sa graseiezi nimic. E ok si asa si asa.

    E chiar perfect.

    Ce sa te mai invat eu pe tine, ce ai vrea tu sa inveti nou si interesant ? Eu, personal, as prefera sa invat eu ceva de la tine, de exemplu lucruri despre jus (lege, in norvegiana, pron. „ius”), despre rettigheter (drepturi, pron. „retiheter”), sau rettsak („retsak”, proces). Iti place dreptul international ? Eu am fascinatie pentru el si pentru afacerile externe, de mic voia sa devin diplomat.

    Uite casa regelui Harald V al Norvegiei unde se dau balurile alea pentru diplomatii straini

    http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQycue06qMubdQ5VH3Dy6Fc5C96Yw_8AX2z0Lo2kBtfGGbOUmwm

    Pe printul mostenitor il cheama Haakon.

  2. lascaris spune:

    In primul rand, iti multumesc pentru comentariu.
    La aceasta postare au fost ceva raspunsuri (de ex. din partea lui In raspar – doctoranda in Mateiu Caragiale, deci direct interesata, Muliganoglu – pasionat de heraldica si Mateiu), dar la acea vreme eu eram la inceput cu blogul, am experimentat putin cu administrarea sitului si am „reusit performanta” sa sterg comentariile.
    Da, m-ai surprins foarte bine. Nu ma asteptam. Dar, totusi, eu nu sunt chiar atat de metodic si de „silitor” cum crezi (desi mi-as dori), sunt (in majoritatea timpului) oarecum superficial si de multe ori regret acest lucru. De muncit temeinic si serios o fac numai cand am un obiectiv clar in fata ochilor sau cand imi place ceva. Altfel trec pe deasupra. Acesta este motivul pentru care nu voi ajunge niciodata la nivelul conducatoarei mele de doctorat. Adevarul este ca ea dintotdeauna s-a dorit sa ajunga un mare nume al doctrinei juridice romanesti (si a reusit) pe cand eu nu imi doeresc asa ceva (cel putin nu imi doresc cu ardoare) si de aceea nici nu o sa ajung.

  3. drcraciun spune:

    Este foarte bine ca stii la varsta asta (presupun inca relativ tanara ) ce NU vrei sa devii. Este chiar foarte bine.

  4. drcraciun spune:

    Ier, cand eram atat de ocupat de garda, am mai vazut printre altii, si un alt pacient, un alcoolic obisnuit, nimic deosebit la el, in afar de meseria lui de baza, tamplar talentat si restaurator de moblier vechi, si l-am rugat sa-mi povesteasca si mie despre meseria lui si cand mi-a zis in mod sincer ca este in continuare pasionat de ea si abia asteapta sa se simta mai bine si sa se apuce din nou de treaba, atunci l-am declarat si eu OK ca sa fie externat din spital, ca nu l-am mai considerat la risc. Eu l-am intrebat mai mult depre mobila stil Louis XIV, ca despre aia victoriana nu stiam prea multe si n-am vrut sa creada despre mine ca sunt un prost (am si eu uneori orgoliile mele, plus ca le da incredere mai multa la unii bolnavi si ceva mai multa speranta daca isi inchipuie ca doctorul lor chiar stie despre ce vorbeste.)

    Mobila stil Louis XIV: http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcRHI6JS5ZTgoRfaRv_n2AcbfXOwn-XlLaJvB0XLWsSIiHgaOt6b

    Mobila stil Louis XVI: http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTy7sOCumwH_eIW7o127LN-PboEiJFmDkF-7wFEXDzbXpnJNVd9

    (din ce in ce mai frumoasa parca !)

    Mobila victoriana:

    http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQfrbZ-daeR4dGe2jKRD5ZsFpWBZu_DkUsHm9WBDAY6nUGHvkOjQw

    Mobila scandinava:

    http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSabveWZZF6XK0EESZloZSpExLmjGwlOG5Lfo3-ARaVYw3IFxgMaQ

    (mie personal mereu mi-au placut paturile simple si cu saltele tari, nu suport baldachinele, poate doar in unele hoteluri de lux aflate in unele tari tropicale, dar eu, fiind urs polar, nu am prea mare curiozitate sa ajung pe acolo)

    Na, hai sa vezi si tu, daca esti curios, unul din ala tropical cu baldachin de lux (tocmai din Indonezia, am avut si eu o data un unchi, dumnezeu sa-l ierte, care a fost ambasador in Indonezia o data, pe urma s-or fi suparat pe el, ca l-au trimis in Sudan):

    http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSVva2PhIvCfpPGRuwKfFXezYddyR6hcReq93rcmKGI5fZLGpRuJg

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s