Arome orientale – Narghileaua


În ultima vreme nu am mai scris nimic deoarece am fost la Bucureşti pe la biblioteci (cam în aceeaşi perioadă cu În Răspăr). La B.C.U. a fost frumos ca de obicei (am baut un ceai fantastic la bufet – ceai verde cu bucătele de fructe exotice), la Naţională – dezamăgire totală (vechituri neinteresante si un soft de căutare a cărţilor antic, neintuitiv şi producător de migrene). Am fost şi la biblioteca facultăţii de … (o să-mi dezvălui specializarea la timpul potrivit), pe când aşteptam să-mi fie terminate « xeroxurile » am hotărât să explorez împrejurimile, aşa am dat peste un bar unde principala atracţie era narghileaua. În jurul barului, pe o rază de cel puţin 30 de metrii, plutesc miresme ispititoare, căci înauntru pe lângă narghilelele fumegătoare sunt arse şi beţişoare parfumate, probabil face parte din politica de marketing. Mirosul parcă te ia de nas şi te ademeneşte să intrii.
De ceva vreme eram interesat de narghilele, am căutat pe internet, am găsit magazine on-line şi baruri în Bucuresti. Ca să respect adevărul istoric, prima oară am fost ispitit acum mulţi ani în urmă (eram prin liceu) – într-o zi frumoasă de primăvara am trecut prin faţa magazinului unui turc ce stătea liniştit afară şi fuma narghilea, după ce am inspirat cu nesaţ aroma îmbătătoare am mai adăugat un must have pe listă.

Într-un decor oriental am comandat o nargilea cu aromă de mere şi vanilie (mixtura a fost ideea mea, căci azuzisem că aroma de mere este una reuşită, iar vanilia este o marotă de-a mea). Mi-a plăcut că alături de narghileaua şi băutura comandată (nealcolizată, căci eram cu treburi) am primit şi un mic bol cu ronţăieli.
Am manevrat narghileaua aşa cum citisem pe net, rotind cărbunii spre interiorul creuzetului şi nu am avut nici o dificultate. Aroma fumului este diferită de orice tutun de pipă experimentat până acum.
Sunt multe şi semnificative diferenţe, provenind din numeroşi factori. Să o iau ştiinţific :a) tutunul este o altă mâncare de peşte – despre cel de pipă am tot scris până acum (şi o să mai scriu), aşa că nu insist, spre deosebire de acesta, ce se arde în narghilea nu este tutun decât în proportie de 40-60%, restul sunt fructe uscate, totul înmuiat în melasă şi miere, aromatizarea acestui amestec trădează gusturi orientale necunoscute occidentalului tutun de pipă; b) tehnologia – din creuzetul de ardere, fumul coboară într-un recipient umplut (2/3) cu apă rece, trecând prin apă, fumul se curăţă şi se răceşte pentru a fi apoi sorbit printr-un furtun ce intră în partea superioară (neinundată) a recipientului. Suflând fumul pe mână am remarcat că acesta era rece, ceea ce îmbunătăţeşte substanţial calitatea experienţei ( în schimb fumul de pipă este cel puţin cald, în cazul celor lipsiţi de experientă şi a pofticioşilor – fierbinte). Tăria este inferioară fumului de pipă, însă durata experientei mult mai mare, parcă şi văd arabi stând cu orele în faţa unei narghilele. Eu nu am pufăit decât 30 de minute, însă imi dădeam seama că narghileaua ar mai fi avut combustibil să mă ţină lângă ea cel puţin încă pe atât.
Iar la sfârşit o mică întâmplare amuzantă – a doua zi mă îndreptam spre bibliotecă, în autobuz mă pierdusem în gânduri şi era cât pe aci să uit să mai cobor în staţie, noroc că am trecut pe lângă barul parfumat al narghilelelor; am simţit în nări aroma cunoscută şi mirat m-am uitat în jur – eram aproape de staţie.

7 comentarii la “Arome orientale – Narghileaua

  1. inraspar spune:

    Aha,deci tu erai individul pe care-l zaream cu ceaiul in fata, de cate ori intram in bufetul de la BCU.Intr-adevar,sunt diferente in ordinea confortului,a posibilitatilor de cautare,dar si a fondului de carte intre cele doua biblioteci.Am avut bucurii si dezamagiri in ambele,am ramas oricum cu tristetea unor refuzuri (de carti,evident) insuficient motivate,din moment ce aveau cote si erau marcate ca disponibile.
    Ei,identitatea nu ti-e chiar asa sub pecetea tainei,chiar ai lasat de inteles pe un alt blog cam despre ce studii e vorba.Cat despre experienta cu narghileaua nu prea stiu ce sa zic, prefer(destul de rar) ciubucele de vanilie.

  2. lascaris spune:

    Nu imi petreceam chiar tot timpul langa cana de ceai (cu toate ca tentatia era mare); pe langa ceai mai si citeam cate ceva, unde mai pui ca trebuia sa si muncesc la xeroxuri (au avut o idee buna – cine vrea xerox sa se serveasca singur si apoi sa plateasca).
    Esti atenta la detalii, ca de obicei. Cat despre vanilie – aici ne intalnim.

  3. Alex spune:

    Iti recomand sa incerci si aroma de piersici care este una dintre cele mai bune arome(este una dintre cele mai aromate),si tutunul turcesc.

  4. lascaris spune:

    Iti multumesc pentru recomandare, cand voi avea ocazia voi incerca aroma de piersici. Spun cand voi avea ocazia deoarece eu (inca) nu am o narghilea acasa.

  5. drcraciun spune:

    Formidabil ! M-ai ghicit si aici. Tocmai scriam ceva despre narghilele sub Pipe. Hai ca ma-nnebuneste blogul tau. O sa te cer de partener sau eventual de avocat (ca am nevoie si de unul din astia in compania mea) in mod public pe blogul lui WE in curand. Tu ce preferi sa devii in viata (si virtuala si reala, daca vrei, desi asta din urma nu e obligatoriu de raspuns la)? Partener sau avocat ? Hai ca o sa te intreb pe blogul lui WE, acolo sub filozofii (ca e totusi vorba de o filozofie de(spre) viata, nu ?)

  6. lascaris spune:

    In primul rand, iti multumesc pentru propunerea virtuala (sa iti fiu avocat).
    Nu mi-e foarte clara intrebarea partener vs avocat.
    Partener unde? Dilema mea vine din faptul ca avocatii pot fi parteneri in societati civile de avocatura. Dar foarte bine te puteai referi la un parteneriat intr-o firma (societate comerciala).
    Greu de raspuns, oricum.
    Hai sa iti spun un secret – dupa ce am terminat facultatea, viata profesionala (la universitate) mi se parea atat de incalcita si plina de oprelisti nedrepte, incat imi spuneam de multe ori ca as fi preferat sa administrez o alimentara de cartier, sa fiu angajat consilier juridic pe undeva, decat sa fiu preparator universitar la plata cu ora (aia eram pe atunci).
    Intre timp lucrurile s-au mai schimbat, dar tot ma uit cu jind la patronul tanar al alimentarei din colt. Este fericit. Cara cu masina personala (frumoasa de altfel) uneori paine si alte produse, se ocupa de probleme administrative si castiga multumitor. Eu ce fac? Dau examene, ma zbat sa ating statusuri sociale mai mult sau mai putin inalte (avocat, cadru universitar, doctor in drept etc), dar tragand linie, castig mai putin decat patronul alimentarei din colt iar la sfarsitul zilei, nu ma pot declara multumit, caci nu am ajuns nicaieri inca, sunt inca pe drum. Cel mai probabil voi ajunge undeva, voi atinge ce imi doresc abia pe la 50 de ani. Deci visele din facultate le voi implini dupa 30 de ani. Iar atunci nu ma voi mai bucura de ele.
    Sa revin la intrebarea ta.
    Daca as alege sa practic avocatura solo, as avea mai putine batai de cap, dar si o activitate mai redusa.
    Daca as intra intr-o firma de avocatura, ca avocat angajat in interiorul profesiei, as avea un job stabil, nu as avea pobleme cu clientela, caci procesele m-ar veni din partea firmei, singura mea grija ar fi sa prestez cat mai bine (caci altfel nimeni nu m-ar tine in firma respectiva).
    Daca as infiinta o scocietate de avocatura impreuna cu alti avocati (parteneri), atunci sigur as juca pe cai mari, caci nimeni nu se inhama la asa ceva decat daca are o clientela serioasa, iar partenerii ar fi si ei de acelasi calibru.
    Ce o sa fac si unde o sa ajung … asta nu pot sti.
    Eu fac optiunile in functie de situatia concreta in care ma aflu, iar acum sunt avocat stagiar.
    In viitor as vrea sa imi deschid propriul birou, al meu, unde sa fiu eu rege. Chiar daca „domeniul regal” ar fi foarte mic si chiar daca nu o sa am supusi (in ziua de azi , in avocatura, nu merita sa angajezi o secretara, decat daca ai activitate foarte intensa).

  7. drcraciun spune:

    Re. definitiile si atributiile avocatilor vs. partenerilor, din perspectiva din care iti puneam eu intrebarea/propunerea mea virtuala de-aseara, am explicat pe Wandering Elf aseara pe topicul de filozofii.

    (nu te speria cand o sa citesti ce-am scris acolo, e o propunere virtuala de a- ti atribui un nume cand iti dau link direct la blogul tau pe blogul meu, numai atat desigur, dar de aia ma cam si simteam vinovat aseara ca mi s-a parut ca am hit on too strong fata de tine, si s-ar putea sa nu intelegi relativa gluma, sau chiar sa te sperii de-a dreptul, deoarece nu mi-ai vizitat inca blogul).

    Pe norvegiana, „vino-ncoace” (ordin)= kom hit ! (la celalalt de „vino-ncoace” nu ii cunosc inca expresia echivalenta perfect potrivita, decat forme asa mai generale)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s