Pipa din spumă de mare


pipa3Pipa din spumă de mare face parte din amintirile mele din copilarie. Îmi plăcea să cotrobăi prin casele bunicilor şi ale rudelor trecute de o anumită vârstă, ce trăiseră în vechiul regim; recompuneam în imaginaţie o lume disparută şi normală, plecând de la rămaşite neînsemnate (mobilier, pendule, ceasuri cu tambur, timbre, râşniţe si piuliţe de alamă etc). Aşa am descoperit o pipă din spumă de mare ciobită. Am fost surprins de greutate, mă aşteptam să ridic un obiect de greutatea pietrei sau măcar a porţelanului.

Printre numeroasele motive ce m-au determinat să caut fumul de pipă se numără şi această amintire. Cum membrii Pipa Club pregăteau (prin vară) o comandă în Turcia de pipe din spumă de mare, nu am pierdut ocazia de a mă înscrie pe listă. Aici ar trebui să spun că doar în Turcia se găsesc depozite de meerschaum de calitate şi că exportul blocurilor neprelucrate este interzis. Pipele de meerschaum sunt cu totul altceva decât cele din briar, alte proprietăţi, alte cerinţe de întreţinere ş.a. Nu cobor în amănunte, piparii le cunosc, iar pentru restul muritorilor sunt lucruri neinteresante.

În octombrie ne-au venit preţioasele pipe, eu nu am avut răbdare şi mi-am aprins-o pe a mea, la club, chiar în ziua in care am primit-o. Prima impresie – într-adevăr fumul este ceva mai rece şi parcă mai curat, în schimb m-a leşinat o aromă dulceagă. Cum am facut greşeala să aprind pipa cu un tutun necunoscut, nu pot să identific precis cauza – ceara de albine cu care a fost tratată pipa sau tutunul. Ulterior nu m-am mai confruntat cu această problemă. Cert este însă că pipa din meerschaum dă fumului o anumită notă distinctă, greu de identificat. Această notă aparte nu poate fi pusă pe seama unei alte împrejurări, din moment ce, cumpărând o cutie de filtre cu meerschaum, folosite într-o pipă de briar am simţit vag aceeaşi notă. Deşi nu m-am grăbit să îmi scriu impresiile, încă nu sunt în măsură să formulez nişte concluzii, voi mai fuma şi voi mai reflecta.

Anunțuri

7 comentarii la “Pipa din spumă de mare

  1. George Brummell spune:

    Te invidiez pentru voluptatea cu care vorbesti despre pipe, narghilele etc. Din motive de sanatate fumatul este pentru mine un fruct interzis.

  2. lascaris spune:

    Brummell, eu nu sunt un fumator in adevaratul sens al cuvantului, ci mai degraba un degustator.
    Intr-o anumita dispozitie, dupa o masa buna, imi aprind o pipa. Asta inseamna ca fumez cam 2-3 pipe pe saptamana (sau poate chiar si mai putin). Mai mult, consider ca pipa se banalizeaza daca fumezi in fiecare zi, viciul este cu atat mai savuros cu cat il practici mai rar.
    Evident si sanatatea are un rol foarte important in ecuatie.

  3. George Brummell spune:

    Eu cred ca viciul trebuie practicat, fie cu parcimonie, fie in exces, altfel se ajunge la rutina, la un soi de mic-bughezism al viciului.

  4. lascaris spune:

    Cu parcimonie, cu parcimonie.

  5. Pinocchio spune:

    🙂
    Am mai descoperit un pasionat de pipe:
    http://cinabru.blogspot.com/

  6. lascaris spune:

    Da, Cinabru este de ceva vreme in blogroll-ul meu.

  7. […] Iar de la doua pan` la noua si peste am tot sezut in pat, in mireasma de pelin, urzici si putin busuioc. Initial am vrut sa prind un pui de sonm, ma trezisem devreme insa m-am luat cu povestile de pe net. Caci azi am citit bloguri cat n-am citit un an intreg. Am sarit de la unul la altul, am clickuit comentariile interesante sa vad cine-i dincolo de ele, am urmat recomandarile de pe unele bloguri care mi-au placut. Pe unele am zabovit mai mult, pe altele mai putin, am mai adaugat cateva la care vreau sa revin in blogroll-ul meu, am aflat cat de regretata e terorista, care si-a inchis blogul despre carti, cu cele peste o suta de mesaje cu pareri de si rugaminti sa revina. Si am citit despre cum e aia cu prietenia adevarata – aici, despre o Ea si berea bauta din sticla – aici, despre Vrum pe bune si “trăiască dumnezeu care ne-a dat Iron 883″, despre cat de simplu de greu e sa spui “Te iubesc”, despre un nene care bea doar vin frantuzesc si recicleaza sticlele (si care, cand era mic, vazand un om cu un ochi si-a intrebat mama daca nenea ala era pirat), despre muchia dintre iarna si vara din Bucuresti, despre o carte pe care vreau s-o citesc si pe care am s-o caut in librarii, sper sa o gasesc, despre urletul urban sinistru care mi-a amintit de o scena din filmul vazut in weekendul asta, Bee movie, cand albinutele erau crescute in stupi care aratau pe dinauntru ca blocurile noastre, despre nevoia de unicitate si, nu in ultimul rand, am aflat despre pipa din spuma de mare. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s