Revista Muzică Clasică


În urmă cu aproape două luni am cumpărat o revistă pe care o credeam imposibilă în România – Revista muzică clasică (a-l doilea număr: sept/oct 2009). Am vazut-o întâmplător la un chioşc de ziare, iar în secunda doi achiziţia era deja un imperativ.

Condiţiile grafice sunt excelente, iar designul l-aş caracteriza drept unul elegant, de bun gust. Revista este însoţită de 2 cd-uri (selecţii din compozitori celebrii şi cele mai cunoscute piese ale lui Enescu), imprimate la Amsterdam (patronul Ton I’nt Velt este un olandez). Pe Internet am găsit şi pagina de web a publicatiei : http://www.mc-revista.ro/.

Având în vedere momentul apariţiei, centrul de gravitaţie l-a constituit compozitorul George Enescu, Festivalul ce îi poartă numele şi Ateneul.

După mine este greu să scrii ceva despre muzica clasică (nu mă refer aici la cursuri si tratate despre interpretare, tehnici, instrumente, istoric şi compozitori), cum să descrii aşa ceva ? Nu se prea poate. Lucru pe care l-am observat şi în paginile revistei, unde se evită descrierea/ analizarea lucrărilor (simfonii, concerte, sonate etc), o asemenea abordare ar fi dus la articole abstracte/tehnice sau bântuite de descrieri pompoase şi goale. În cuprins am găsit următoarele : Necunoscut, neîndrăgit ; Operă Othello ; Arta compoziţiei ; Arhiva. Ce ştim despre viară ; Aproape uitaţi. Francesco Geminiani ; Secretele din spatele scenei. Rivalităţi sau doar istorii pline de culoare ; Instrumente uitate ; Clasic hit ; Festivalul „George Enescu” ; Cuvinte din inimă. Viena mon amour ; Oraşele muzicii. Bucureşti ; În umbra sunetelor ; Săli de concert. Ateneul ; Stil muzical ; Bibliografii. J. Brams ; Tineri compozitori.

Multe din articole sunt interesante, însă eu nu voi vorbi decât despre primul (Necunoscut, neîndrăgit), având o tentă ironică la adresa snobismului nostru. Este vorba despre un tânăr, mare violonist, care a cântat într-o staţie de metrou (la Washington), în ciuda talentului său deosebit, nu prea a avut succes, „încasările” învântindu-se în jurul sumei de 32 de dolari. După ceva vreme a urcat pe podiumul Sălii Palatului din Bucureşti, însoţit de Filarmonica Regală din Londra, încântând peste 4.000 de spectatori, care au plătit câte 70 de ron pt a-l asculta.

Aştept numărul viitor.

3 comentarii la “Revista Muzică Clasică

  1. gg spune:

    o gura de aer proaspat acest post.multumesc mult pentru informatie.eu locuiesc intr-un oras mic iar revistele de cultura nu prea au loc pe tarabe.
    am intrat pe seitul lor,as vrea sa ma abonez,dar se pare ca sunt in lucru. oricum,la prima vizita in bucuresti o voi cauta.
    ps-am postat acest filmulet pt ca despre alexandru tomescu cred ca vorbesti.
    inca o data,multumesc.

  2. gg spune:

    scuze,acum am citit mai atent si am vazut ca e vorba despre metroul din washinton.am crezut ca e vorba de metroul din bucuresti si de al tomescu.oricum,el a incasat in jur de 100 de euro,in mai putin de jumatate de ora,ceea ce ne arata ca romanii sunt totusi iubitori de arta adevarata.

  3. lascaris spune:

    Din cate mi-am dat seama Alexandru Tomescu a copiat experimentul din Washinton (se spune asta chiar in filmulet). In legatura cu revista, cred ca au pe site o adresa de contact, poti sa le dai un email.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s