Pregătirea. Partea a III-a. Suplimentele alimentare


Când am început să învăţ a trebuit să repornesc maşinăria complicată a tocelii. De când terminasem facultatea, însă, creierul meu s-a reorientat, în tot acest răstimp am citit, am înţeles, am combinat, am asociat, nu a trebuit să mai memorez hectare de cursuri.

Cunoaşterea dreptului începe cu toceala, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de cât înţelege învăţăcelul. Tocitul este o condiţie necesară, dacă nu o faci, nu poţi atinge ulterior masa critică (a cunoştinţelor), după care urmează adevărata înţelegere, înţelepciunea juridică. După terminarea facultăţii eu tocmai această înţelegere superioară a dreptului am urmărit-o. În timp cunoaşterea dreptului s-a adâncit, am ajuns să îi pătrund o serie de mecanisme intime, să îi înţeleg esenţa, dar şi să apreciez unele subtilităţi diafane (dacă îmi este permis să mă exprim astfel).

Toate bune şi frumoase, însă examenul de admitere în avocatură nu este o paradă a florilor înţelepciunii juridice, ci o luptă câinească în ţărână cu volumul uriaş al materiei (peste 6.000 de pagini, cum spuneam).  Că trebuia  să cobor din sferele înalte şi fară fasoane, alături de ceilalţi candidaţi, să mărşăluiesc monoton, cu capul în jos, am înţeles eu, dar cum să mă reapuc să învăţ? Cum să reuşesc să reţin atâta, răspunsul cel mai important la această problemă l-am dat deja – îmi construiesc sintezele singur. Nu era, însă suficient, maşinăria din creier tot trebuia să se învârtă şi să tocească, chiar dacă era vorba despre materialele făcute de mine. Definiţiile, clasificările, condiţiile, excepţiile, enumerările (care alcătuiesc cam 60% din ştiinţa dreptului) chiar dacă le înţelegi logic, tot trebuie să le reţii, iar asta presupune în mod necesar toceală.

Faţă de proaspeţii absolvenţi aveam avantajul înţelegerii dreptului şi ce al limbajului juridic bine pus la punct (uneori limbajul juridic şi cunoaşterea generală a unei problematici te pot salva, acoperind golurile concrete), asta îmi dădea un avantaj considerabil, însă îmi pierdusem exerciţiul lungilor sesiuni de toceală. Mă simţeam ca un boxer bătrân care trebuia să susţină un ultim meci.

Lecitină& co. Având în vedere acestea m-am gândit să mă ajut şi cu ceva suplimente alimentare. Încă de la început am luat lecitină, am început cu o capsulă pe zi apoi două (concentraţie maximă 1500 ui). Lecitina trebuie luată din timp, deoarece rezultatele încep să se vadă abia după aproximativ două luni. În paralel am luat şi Mentat – este un amestec de plante naturale produs de o firmă asiatică (cred) Himalaya.

Când oboseala a început să se arate – spre vară căldura s-a cumulat cu oboseala, ceea ce a făcut ca randamentul meu să scadă mult, am început să iau ginseng, propolis şi miere. Atât ginsengul cât şi propolisul sunt energizante naturale. Am fost uimit de proprietăţile propolisului – mi s-a părut mai eficient decât cafeaua. Două linguriţe de propolis amestecate cu miere dimineaţa îmi dădeau energie până spre ora 14-15, mă simţeam înviorat şi energic, pe când cafeaua parcă te ţine doar treaz, însă nu îţi dă energie (e doar perspectiva mea subiectivă). În plus, propolisul conţine o serie de vitamine şi minerale.

Toate acestea sunt doar ajutoare, ulei pentru uns rotiţele memoriei, secretul e altul – efortul susţinut de a învăţa. Eu mi-am stabilit un calendar, am avut la dispoziţie 10 luni pe care le-am repartizat în două etape : perioada de învăţat (7 luni) şi recapitulările (3 luni). Împărţind materia pe zile, în funcţie de timpul alocat, a rezultat un anumit număr de pagini pe zi – aceea a fost norma zilnică.

8 comentarii la “Pregătirea. Partea a III-a. Suplimentele alimentare

  1. impricinatul spune:

    intreb si eu, aiurea…
    inteleg chestia cu numarul zilnic de pagini, dar paginile astea zilnice, in cate ore de studiu se concretizau?
    intreb pentru ca 30 de minute de efort fizic pe la jumatatea programului de studiu (nu glumesc! – asa au trecut paginile mele zilnice) tineau loc de lecitina si suplimente.
    adica: puteai sa-ti permiti cele 30 de minute de efort muscular?

  2. lascaris spune:

    Bine ai venit Impricinatule.
    In primele luni lucram cam 5 ore pe zi. In timp am crescut numarul orelor, pentru ca in ultimele doua luni sa lucrez in tot timpul disponibil. In privinta exercitiilor fizice mai faceam flotari si abdomene, insa nu in mod organizat, ci doar ca sa mai alung somnolenta sau pentru a ma descarca. Desi ar fi prins bine. nu am fost in stare sa fac 30 de minute zilnic de exercitii fizice in mod programatic. Eu cand invat nu prea sunt capabil sa fac sport. Exercitii cu gantere, bicicleta etc fac in mod regulat, dupa program, insa in perioade de relativa acalmie, cand nu ma preseaza o problema asa cum a fost examenul de admitere in profesie.
    Impricinatule, sa inteleg ca tu ai sustinut examenul acesta? Sau este vorba de un examen asemanator (rezidentiat, examen de admitere la INM s.a.)

  3. impricinatul spune:

    am avut mai multe examene din astea, de la secundariat (asa se chema rezidentiatul pe vremuri) pana in zilele noastre.
    nu mai aveam chef de nimic, asa e, dar tineam cu dintii de miscare. aveam impresia ca mi se topeste corpul daca nu mai misc si doar invat.
    am damblaua asta, cu mens si corpore. e ca o frica deprinsa din copilarie. de cand nu mai am treaba cu corpore, ca deh, varsta, mi se pare ca si creierul se incleiaza.

  4. lascaris spune:

    Un ideal al antichitatii, dupa cate spui esti modelul omului superior (atat cat se poate). Eu din pacate nu reusesc sa ating acest ideal, fac sport in salturi in vreburi de relativa acalmie. Imi pun muzica sa nu ma plictisesc si ridic gantere, fac abdomene, flotari si bicicleta. In perioadele in care invat trec printr-o adevarata mortificare, cand doar forta spiritului ma tine sa merg inainte.

  5. lascaris spune:

    IMPRICINATULE – abia acum am facut legatura, ce minte incetosata am! Tu esti Impricinatul de corn, am citit mai demult o postare pe blogul tau despre primul tau voiaj ca medic la bordul unui vas comercial roman. Mi-a placut mult. Sunt onorat ca ai pasit pragul umilului meu blog. Inca o data bine ai venit.

  6. impricinatul spune:

    iar eu acum imi dau seama ca nu sunt chiar asa de tare precum sugeram ca as fi.
    baltesc si eu.
    ma in(n)amolesc!
    sar-na de apreciere.🙂

  7. perip spune:

    Imi poti spune, te rog, sub ce forma consumai propolisul? Eu iau tinctura de propolis pentru imunitate si nu am simtit asemenea efecte energizante. Nu cumva e vorba de polen?
    Multumesc

  8. lascaris spune:

    Ai dreptate, era vorba despre polen. My Mistake.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s