Roba de avocat


Nu am mai scris nimic despre avocatura de la depunerea juramantului. Ori eu promiteam ca o sa tin un fel de jurnal privind inceputul carierei in avocatura, pana la definitivat cel putin. Motivul il reprezinta faptul ca inca nu am inceput sa profesez, recunosc aceasta cu rusine si pareri de rau. Trebuie sa imi finalizez doctoratul, sa pun punct unei perioade in viata mea (doctoratul tine de inceputurile mele, de perioada exclusiv universitara). Acum vad doctoratul ca pe o ghiulea legata de piciorul meu, lupt nu pentru a-mi termina doctoratul (pe care din punctul meu de vedere l-am finalizat, caci nu mai sunt multe lucruri pe care le voi mai invata aici), ci pentru a taia lantul ce ma leaga de ghiulea.

Dar sa revin la roba.

M-am inscris la un maestru (avocat definitiv cu ştate vechi), pe langa care imi voi face stagiatura. Mi-am definitivat toate documentele, am platit taxele catre barou, m-am înregistrat la fisc pt plata birurilor catre stat etc. Intre formalitatile inceputului este si primirea robei. Pentru mine acest moment a fost important, cu aceeasi incarcatura ca si depunerea juramantului.

Ce înseamna roba ? Nu voi face o istorie a robei, cu toate ca aş fi tentat. Roba semnifica apartenenţa la un corp profesional – judecatori, grefieri, procurori, avocaţi. Fiecare din aceştia poarta o roba diferită şi însemne specifice. Grefiereul, de exemplu, are o roba aproximativ cenuşie (o culoare pe care îmi vine greu sa o descriu), iar avocatul, pe lângă roba mai are o insignă mare pe care o pune pe robă şi una mică pe care o poartă la reverul hainei (cel puţin cei care sunt dispuşi să îşi găurească costumul). Maestrul meu mi-a vandut un pont în legătură cu insigna mică : să o pun (definitiv) la costumul pe care îl voi purta cel mai des la instanţă şi să nu o scot decât atunci când îl dau la curăţat.

Primirea robei este un moment ceremonial, din acel moment eşti recunoscut ca avocat, poţi intra în instantă cu capul sus, perfect conştient de rolul tău într-un proces.

Sigur toţi avocaţii au avut sentimente asemănătoare faţă de momentul primirii robei, însă odată cu trecerea timpului, roba a devenit doar un accesoriu obligatoriu şi banal. Multi avocaţi îşi ţin roba împăturită astfel încât să ocupe cât mai puţin loc, îndesată printr-o servietă, într-o sacoşă de plastic, aruncată, într-un colţ al vreunei săli de aşteptare, pe calorifer, agăţată neglijent în cuier sau aruncată pe scaunul din spate al maşinii. Poate peste câţiva ani şi eu voi face la fel, însă acum, o ţin pe umeraş ca pe un lucru de mare valoare. Este un simbol pe care l-am râvnit încă de pe băncile facultăţii. Pe de altă parte, stiu că, în timp, se va devaloriza, este normal.

Anunțuri

12 comentarii la “Roba de avocat

  1. drcraciun spune:

    Mi-a aparut comentariul pe WE, e mult mai coerent si clar acolo decat ce am scris mai devreme aici, plus am mai scris ceva on-topic si acolo, deci totul e ca mai inainte. Nu-ti mai face probleme, totul e OK. Nu ma nevoie de nimic de la tine adica de nici un rasouns, doar pot sa vin din cand in cand pe aici, ca ma relaxeaza interiorul (blogului) si voi comenta numai on topic de acum inainte. am avuut azi un pacient cu suferinta reala care chiar ca m-a adus repede cu picioarele pe pamant (am inceput sa scriu despre el la mine pe blog sub Afganistan 2, este chiar un caz serios si foarte impresionant de PTSD adevarat, post traumatic stress disorder)

  2. drcraciun spune:

    Uite chiar ce tocmai am adaugat pe WE re. ultimul comment al lui WE fata de ce scrisesem mai sus:

    Re. “menire de blog”: in sfarsit m-am decis sa pun si eu o explicatie preliminara inca despre de ce si cum incerc sa scriu eu pe blogul meu pe care mi l-am deschis foarte recent (si chiar ca nu am mai avut inainte nici experienta de citit/interactionat pe bloguri, nici de a face bloguri). Aceasta se afla pe blogul meu sub Explicatie si Warning (si tocmai am mai si rafinat-o un pic adaugandu-i cateva linkuri clarificatoare, din care unele, sper, sunt chiar si funny).

    Acum, chiar ca am terminat cu prezentarile si clarificarile si pot in sfarsit si eu sa ma relaxez si sa incep sa particip on-topic, ceea ce mi-o doresc de fapt cel mai mult cand comentez ceva pe un blog !

  3. drcraciun spune:

    Si inca o aditie si chiar ca termin, ca am obosit si eu de atat explicat ! Tocmai am citit pe blogul lui Vlad, Dulce Mahala, niste nedumeriri in legatura cu comentariile mele si stilul meu, si chiar mi s-au parut interesante si m-au facut sa ma gandesc si eu la mine si cum sa ma clarific eu mai bine atat fata de mine insumi cat si fata de alti oamnei reali din jurul meu cu care interactionez eu in orasul meu nou norvegian (unde toti, atat la serviciu cat si in timpul liber, vorbim in limbi straine atat pentru noi cat si pentru altii, deoarece suntem un colectiv cu adevarat international aici, din cauza de industria petrolului), incat cred ca am sa iau cumva acele comentarii si nedumeriri una cate una si am sa mai postez vreo 2 posturi noi la mine pe blog cu clarificari aditionale, mai ales re. preferintele mele religioase si politice, pe care simt nevoia sa mi le definesc cumva, ca am mai crescut si eu mai mare acum, plus poate inca cateva artistice, despre cele filozofice e mai greu deoarece chiar ca nu ma pricep, (eu tocmai acum ,cu ocazia pacientului meu cel nou din Afganistan mi-am dat seam ca inclin catre utilitarism la serviciu).

    Vezi tu, lascaris, chiar daca aici la noi la serviciu noi nu purtam uniforme (roba, halat,camuflaj, etc.) si suntem cu toii in blugi sau rayati mai tot timpul (asa e in Norvegia strict casual la lucru si peste tot, n-am mai vazut un costum pe undeva de nici nu mai stiu de cand, doar in vitrine la mall), noi incercam incontinuu aici, mai ales eu ca sunt mai nou atat in Norvegia cat si pe blog, sa aflam cum sa ne clarificam mai bine atat fata de noi insine cat si fata de cei din jur, mai ales daca vorbim limbaje diferite si mi-am dat seama ca si eu sunt intr-o evolutie continua (ceea ce chiar ca nu credeam ca mai este posibil dupa 27-28 de ani incolo, credeam ca doar imbatranesti si atat, dar eram pe atunci in Romania) si este normal sa ma auto-clarific si sa incerc sa ma auto definesc si astfel sa ma pot explica mai bine si fata de ceilalti din jur atat colegi, cat si pacienti (terapeutic, bineinteles), cat si poate chiar iubiti sau interesuri de dragoste.

    Eu la mibne pe blog o luasem cu lucrurile simple esentiale de baza pentru toti oamenii in ierarhia lor de nevoi, care sunt food (incercam sa imi descriu preferintele alimentare), clothing /vorbeam si eu despre niste designeri preferati), and shelter (descriam orasul meu limitrof in explorari geografice, si poate ca ar trebui sa-mi descriu mai bine si apartamentul, dar chiar ca e cam vraiste si mizerie la mine si nu am mai spalat vasele de vreo 4 zile deoarece eu urasc sa spal vase, altceva fac, dar de spalat vase urasc !)

    PS. Iti multumesc pentru comentariul de pe blogul meu, chiar m-am bucurat ca ai ales sa ma ajuti acolo despre masini, vezi ca te-am intrebat si eu ceva acolo dupa ce ti-am raspuns. Chiar sa stii ca apreciez foarte mult atmosfera toleranta si placida de pe blogul tau.

  4. lascaris spune:

    Incerc sa fiu tolerant si calm, macar pe blog. De altfel, acesta a fost si unul din obiectivele mele, cand am deschis blogul – sa scriu despre lucruri care imi plac si sa evit politica si alte subiecte incalcite.

  5. drcraciun spune:

    Azi sunt de garda la spital si la tine primul m-am ganedit (la blogul tau adica cu topicul asta despre uniforme) ca sa vin sa-ti povestesc cum a fost pentru mine azi cand am vazut si eu prima mea uniforma de spital din Norvegia ! Noi la psihiatrie aici nu putam halate, toat lumea e in blugi sau rayati, ti-am mai zis, parca. Pana acum, de cand sunt eu de garda, am mai vazut unele asistente medicale pe sectia de medicala (medicina interna) unde ma duceam daca erau ceva consultaii de facut, imbracate cu o haina alba peste bluza, blugii erau tot la locul lor potrivit, deci nimic interesant, era ca si cum aveau o bluza normal de culoare alba si jos blugi.

    Dar astazi am avut de facut un consult pe sectia de chirurgie ! (Prima mea vizita pe sectia de chirugie deci din spitalul meu de cand sunt eu aici !) Abia asteptam, ca eu pana acuma nu am vorbit nici o data cu un chirurg adevarat norvegian !

    Si, dupa cateva peripetii (despre care o sa povestesc mai pe larg in romanul meu numit Vicontele de Bragelona) am ajuns in sfasit , cam emotionat si cam transpirat si mototolit (ca e drum lung si ocolitor ca sa ajungi acolo, cu tunele , cu mers prin zapada, etc, foarte interesant si drumul, dar despre ala o sa zic la mine pe blog in roman mai tarziu ) pe sectia aia mult ravnita de chirurgie !

    M-am recules o clipa ca sa nu dau chiar asa buzna acolo peste oameni seriosi venind chiar in halul ala in care aratam eu dupa lungul si obositorul drum pana acolo, si in sfarsit am indraznit sa apas clanta usii cu geam de sticla usor givrata a camerei unde stau chirurgii si invataceii lor si asistentii sa se odihneasca intre operatii, mai spun si ei bancuri (ca oameni sunt, desigur, si chirurgii, desi multi ii credem chiar zei), mai beau cate o cafea, mai scriu si ei cate o poveste pe blogul oficial de spital (ca aici tot sitemul de foi de observatie e computerizat), etc.

    Si eram asa de emotionat ca am tinut mai tot timpul ochii in jos cand am indraznit in sfarsit sa deschid usa si sa intreb o asistenta unde este camera bolnavei pe care trebuia eu sa o consult. Si pe urma, cu coada ochiului drept, i-am vazut pe cei in uniforma, pe primii oameni care prtau o adevarata uniforma de cand sunt eu in Norvegia (au mai fost si niste politisti pe strada, intr-o teoretica uniforma, dar aia arata mai mult cu niste modele de la o parada de defilare de moda decat ca niste oameni in uniforma, ca poarta pantaloni cargo kaki-oliv cu buzunare pe coapse plus un sweater rayat bleumarin gen Jean Paul, sau chiar Gucci anii ’80, de nici nu-ti vine sa crezi ca e unifirma).

    Dar acesti oameni inca misteriosi pentru mine pe care i-am intrezarit cu coada ochiului meu parca chiar aratau a purta o adevarata uniforma ! Nu am indraznit sa ridic privirea din pamant decat pe jumatate pentru ca mi-era teama sa nu dispara cumva, ca pote erau doar un fragment al imaginatiei mele fanteziste, poate nu erau reali, asa mi-era teama mie, si am vazut totusi atunci niste picioare imbracate in uniforma aia de pantaloni albi care aratau ca niste picioare de chirurgi adevarati.

    (Uff ! M-au chemat sa vad un alt client la camera obisnuita de garda, hai ca vin mai tarziu sa-ti povestesc in continuare .Sa nu adormi cumva ca vin precis inapoi, joaca-te si tu cu calutul ala de plastic intre timp ca sa nu te plictisesti pana vin.)

  6. drcraciun spune:

    Hai, ca am venit repede inapoi (nimic grav, ceva obisnuit, doar un baiat caruia i-a placut prea mult religia si filozofia in liceu si acum de cativa ani si marijuana…o sa se faca un pic mai bine, nu total desigur, deoarece a dezvoltat o boala cronica, dar oricum mai bine, ca i-am dat eu un medicament special care incepe sa si functioneze destul de repede peste numai 3-5 zile).

    Deci, inapoi la poveste, ce am vazut eu atunci: era chiar un chirurg adevarat, in uniforma adevarata de chirurg, toata alba, cu pantaloni alb si cu o tunica alba alba pe deasupra. Si era as un pic mai in varsta, cam peste 45 de ani, avea si parul destul de alb, dar arata atletic, ca multi chirurgi de altfel, ca ei au antrenament fizic si stau foarte mult tip in picioare, saracii de ei, si asta mai avea si specialitatea de ortoped, deci tragea si la fiare din brate si din umeri, deci normal ca arata OK.

    Eu in general sunt foarte intimidat de chirurgi (parca le-am zis si zei, mai sus, pai normal ca si sunt, ca trebuie sa invete o gramada de carte, plus sa aiba o buna coordonare mana -ochi, exact ca si pilotii de raluir, si ei, in plus fata de acesti piloti, nu au voie sa se rastoarne sau sa explodeze in flacari in timpul actiunii (nici chiar daca anestezistul greseste butoanele de gaz, chirurgul nu are voie sa explodeze). Este o munxca foarte stresanta. Ultimele cercetari americane chiar arata ca risscul de suicid la chirurgi (in America desigur, nu la noi, in Norvegia si Romania, ca noi suntem mai cumpatati in general si nu prea avem nici acces la arme letale cghiar asa de usor ca americanii) este de 4 ori mai mare decat la populatia generala.

    De cand am citit eu articolul ala si ma intalnesc din intamplare cu un chirurg il studiez asa un pic ochiometric sa vad daca am de ce sa ma ingrijorez pentru el.

    Din fericire, in Norvegia, unde in general rata de suicid este printre cele mai joase din Europa (pe locul 1 e Lituania care tocmai a intrecut Ungaria acum vreo doi ani, detronand-o din acel loc laureat pe care-l ocupase de decenii), atat chirurgii cat si populatia generala imi par in continuare la fel de relaxati si sanatosi mintal exact cum i-am vazut eu prima oara inca de la aeroport. Nema problema !

    Chiar acestea au fost cuvintele cu care mi-am luat ramas bun de la departamentul de chirurge azi, le-zis „ingen problem” si le-am facut si semn cu mana sa „carry on !” ca totukl va fi OK si pentru ei de aici inainte (nma chemasera de fapt din greseala oricum, li se paruse lor ca o pacienta nu vopia sa manace, dar pana am ajuns eu acolo la chirurgie dupa lungul drum prin tunel si prin zapada, ii venise deja pofat de manacre la loc si s-au linistit si ei si chiar au parut mirati cand am aparut eu ingrijorat pe acolo ca si uitasera de ce machemasera, dar asa sunt chirurgii, au un shrt-attention span, tot la fel ca pilotii de raliuri de altfel.

    Iar in drumul inapoi catre casa, care iar a fost plin de peripetii, ca m-am ratacit si mai rau, uitasem cum se zice la cuvantul „ratacit” pe limba norvegiana deci nu eram nici macar in stare sa le explic celor carora voiam sa le cer ajutorul ce voiam eu de fapt de la ei.

    Din fericire m-am intalnit iarasi cu guardian angel in uniforma, un alt chirurg mai tanar tot in uniforma alba de chirurg care mi-a inteles gesturile si m-a indrumat, corect, ca mai toti chirurgii de altfel, „la dreapta”. Asta e o indicatie foarte importanta, sa stii, in drumul oricarui om care incearca sa gaseasca drumul catre casa in Norvegia, dupa cum am sa explic mai pe larg mai tarziu, acolo, in partea IV sau chiar V din capitolul 3 al romanului meu, Vicontele de Bragelona, intitulat Prin tunel.

    –-
    Acum ma duc sa scriu in blogul meu oficial despre baiatul ala caruia i-a placut religia prea mult in liceu.
    Noapte buna, sper ca ti-a placut povestea. Mie imi place ca tu esti atent de cate ori iti spun cate o poveste.

  7. drcraciun spune:

    P.S. Iar chirurgul ala mai batran, cand i-am zis concluzia me de „ingen problem” (nema problema) mi-a zambit. Deci am mai reusit sa fac un om sa zambeasca astazi . A fost totusi o zi buna pentru mine, cred. (si bnaiatul cu religia mi-a zambit, din pacate mi-a zambit can d l-am intrebat daca are idei suicidare, de aia l- am si internat. la el mai sunt inca probleme de rezolvat inca, spre deosebire de cei care lucreaza in departamentul ala asptic si curat si frumos de chirurgie.)

  8. drcraciun spune:

    P.P.S. Sa stii ca datorita faptului ca ti-am spus tie povestea asta, am capatat asa un antrenament bun la povestit si mi-am terminat si povestea baiatului aluia in blogul oficial de srviciu in timp record si nici nu cred ca am facut prea multe greseli in lb. norvegiana (chiar mai putine decat aici la tine in lb. romana).

  9. lascaris spune:

    In Norvegia este legalizat consumul de cannabis?

  10. drcraciun spune:

    Uite, ca sa afli raspunsul la intrebarea asta si poate la inca cateva pe care ti le-ai putea pune, sunt un pic nevoit sa iti dau cateva lectii de facut, adica va trebui sa dai articolele urmatoare prin google-translate ca sa intelegi ce zice acolo) (pui doar adresa url a linkului in google transalt si dupa ce apesi pe buton iti iese alta adresa url de link, pe care dac apesi si pe aia, te va duce la intreg site-ul tradus din lb. norvegiana in ce limba preferi tu care exsta pe google translate.

    Din punctul meu de vedere, ca profesionist cat de cat, marijuana trebuie sa se mentina in continuare cat mai ilegala deoarece este foarte daunatoare, mai ales pentru oamenii tineri, dupa cum poate ai sa intelegi si tu daca interpretezi cu atentie articolele de mai jos (Rogaland este numele judetului unde locuiesc eu, iar despre preferintele mele politice in general, am de gand sa pun un post special pe blogul meu, dar mai intai vreau sa termin odata cu capitolul ala 3 complicat din Vicontele de Bragelona!)

    http://www.tidsskriftet.no/?seks_id=1722699

    http://www.fhi.no/eway/default.aspx?pid=233&trg=MainLeft_5648&MainArea_5661=5648:0:15,2917:1:0:0:::0:0&MainLeft_5648=5544:52601::1:5647:8:::0:0

    http://no.wikipedia.org/wiki/Cannabis_(rusmiddel)

    http://www.rogalandsavis.no/nyheter/innenriks/helse/article3753019.ece

    http://norsk-propaganja.blogspot.com/2008/12/norges-lov-cannabis.html

  11. drcraciun spune:

    P.S. sa stii ca tocmai i-am trimis Vicontelui philippe un e-post (e-mail adica, pe lb. norvegiana, imi place mai mult cum suna e-post pentru ca imi aduce aminte de „outpost” ca in cartea asta despre http://en.wikipedia.org/wiki/Outpost_(military) a lui Simon Winchester (alt nume frumos !) http://en.wikipedia.org/wiki/Outposts:_Journeys_to_the_Surviving_Relics_of_the_British_Empire), deci i-am trimis lui Philippe un e-post cu linkuri despre 3 autori, preferati si de catre mine, care au trait si au muncit in perioada primului razboi mondial si au descris foarte frumos vieti de oameni care traiau pe atunci, si de care mi-am amintit, asa cum i-am scris si lui, cand l-am vazut prima oara pe pacientul meu din Afganistan cu PTSD, despre care si Philippe a scris o anamneza foarte frumoasa si utila pentru mine, despre care l-am si laudat.

  12. drcraciun spune:

    P.P.S. O sa postez si acel e-mail, pe care l-am distribuit de altfel in mod larg la colegii mei de pe sectie, sub Afganistan 2. Pacientul meu are in continuare conditie grava dpdv psihiatric, i-am facut azi trimitere si la un neurolog adevarat ca sa vada ce e cu miscarile alea involuntare si cu paresteziile (simptomele alea cvasi-neurologice despre care vorbeam in Afganistan 2).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s