Marile cărţi ale ştiintelor juridice. Gheorghe Beleiu – Drept Civil Roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil


Civilul se studiaza obsedant în facultatea de drept (trei ani), asa este si normal, iar cel mai cunoscut curs de civil este cel al lui Gh. Beleiu “Drept Civil Roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil”, care se studiază în primul an. Cred ca nu este curs de drept mai cunoscut decât civilul profesorului Beleiu.

A fost primul curs de drept pe care mi l-am cumpărat şi acum îl am în bibliotecă. Îmi amintesc şi contextul în care l-am cumpărat – era o zi frumoasă şi caldă de toamnă, am mers pe jos până la o librărie din centrul oraşului, acum din păcate desfiinţată (în favoarea unui magazin cu pretenţii). Când am invăţat pentru avocatură am cumpărat o nouă editie, revizuită şi adăugită de foştii colaboratori ai lui Beleiu, căci între timp profesorul a murit.

Cursul acoperă întreg anul I, spre deosebire de celelalte cursuri de civil care acoperă doar un semenstru. De regulă în semestrul I se studiază, cu asta prezint şi cuprinsul, problemele introductive privind dreptul civil (definiţii, terminologie, principii, izvoare, interpretarea normei civile) ; raportul juridic civil şi actul juridic civil ; iar în semestrul II se studiază prescripţia extinctivă şi persoanele (fizică şi juridică).

Acum, când mă refer la cursul lui Beleiu aş spune că este plăcut de citit, însă când a fost vorba să il învăt în anul I, am avut dureri de cap. Dacă de citit este bun, conţine multe explicaţii şi detalii, de invăţat este cam greoi, datorită clasificărilor prezente în număr foarte mare şi a detaliilor care de multe ori te îndepărtează binişor de la problema strict analizată. Cu alte cuvinte, cursul, din punct de vedere al învăţatului, este unul dintre cele mai grele, dacă nu cumva cel mai greu.

În anul I, aveam mult entuziasm şi disponibilitate să învăţ chiar şi cursuri stufoase, mai mult pusesem un pariu cu mine în legătură cu acest curs. Mai exact, după primele două examene din anul I care nu ieşiseră prea bine, mi-am spus aşa : dacă nu iau 10 la civil mă las de facultatea de drept căci nu este de mine. În semestrul intâi al primului an profesorii ne-au luat cam tare, iar primele două examene obţinusem note nesatisfăcătoare şi mă gândeam că nu am talent pentru drept, aşa că civilul (cea mai importantă materie) l-am luat drept piatră de hotar, probă a capacităţii mele. Am învătat cu îndârjire, iar la examen am avut puţin noroc. Era un examen oral, iar profesorul (cunoscut pe plan naţional, de altfel) tocmai ieşise din sală când mi-a venit mie rândul, aşa că m-a ascultat asistenta, spre sfârşit vine şi profu, care, însă, a stat liniştit, lăsând-o pe asistentă să conducă, din moment ce ea începuse să mă sculte. Au pus doar o întrebare relativ simplă şi gata.

Să revin la curs, subliniez încă o dată valoarea incontestabilă, dar şi detaliile stufoase care îl fac destul de greoi pentru studenţi, însă foarte util când vrei să înţelegi bine o anumită problemă. Ca student, dar şi mai târziu, am observat o mică scăpare a cursului, cel puţin din punctul meu de vedere. Raportul juridic civil şi actul juridic civil prezinta aspecte comune, foarte multe puncte de legătură, de aceea studentului în anul I îi este destul de dificil să discearnă cu precizie între cele două. Dacă la nivelul definiţiei lucrurile sunt clare, în privinţa analizei elementelor componente, a subiecţilor, capacităţii, consimţământului, obiectului etc, există o vecinătate periculoasă. De aceea eu am simţit nevoia unui subcapitol care să rezolve tocmai această problemă – diferenta între raportul juridic civil şi actul juridic civil.

9 comentarii la “Marile cărţi ale ştiintelor juridice. Gheorghe Beleiu – Drept Civil Roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil

  1. drcraciun spune:

    Excelente aceste noi posturi ale tale, chiar ca imi va face placere sa le citesc chir pe indelete si sa comentez despre ele, acum sunt putin prins cu alte treburi casnice(trebuie sa-mi spal hainele si vasele, de exemplu, etc.), dar precis ca mai revin si sub continut si sub forma/stil/coperti, ca mie de fapt imi plac amandoua la tine.

    Dar acum, chiar aici sub continut, ca nu e de forma de loc si e important pt. mine, vreau sa imi cer sincer iertare de la tine daca te-am jignit sau suparat vreodata pe tine prin vreun comentariu, mai ales din alea cu dublu-entendre, care imi mai scapa mie din cand in cand, si care au mai mult de a face cu ce e in capul meu despre mine decat in realitate cu ce este vorba despre tine sau preocuparile si/sau ideile tale de moment.

    Eu nu sunt perfect, ca nimeni nu este, eu am uneori high-expectations de la altii, mai ales de la cei pe care ii admir in mod sincer pentru calitatile lor, mai ales alea cele care imi lipsesc mie cu desavarsire.

    Eu stiu ca am sarit peste cal intr-un rol fantezist de „tatic” uneori, chiar nedorit, neinvitat, necerut si nemeritat de tine, asta avea de a face mai mult cu o nostalgie mai veche de-a mea.

    Dar iti cer iertare nu pentru ca am avut eu nostalgia, de aia nu am cum as scap, ci pentru ca am „act out” in mod uneori inappropriate, nepotrivit, nejustificat, nebazat pe nici un motiv real, fata de tine ca bloger si unele din posturile tale de pe blogul tau.

    Ca sa intelegi ce am vrut sa zic prin „act out”, uite aici linkul din wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Acting_out (vad ca nu exista decat in engleza, bulgara, poloneza, slovena si spaniola…deci e cam clar ca m-am purtat uneori balcanic pe blogul tau, pentru care imi cer din nou iertare.)

    Nu pot, chiar nu pot sa iti promit ca nu o sa se mai repete, deoarece am si eu fixurile si idiosincraziile si patologiile mele, plus ca sunt in timpul liber aici, nu oficial la serviciu, si intre noi e o relatie sociala nu una oficiala sau profesionala, si cand te simti mai confortabil, asa cum ma simt eu cand citesc ce scrii tu pe blogul tau si, mai mult de atata, aflandu-ma si sub impresia culorilor si formelor copertilor/fondului blogului tau, eu imi permit si eu uneori sa imi mai deschid nodul de la cravata (pe care nici nu o port de fapt ca suntem mereu total casual aici in Norvegia atata acasa cat si la serviciu), ba chiar sa imi pun picioarele pe masa ca americanii din filme, si sa mai zic si eu cate un banc balcanic (grove vitser pe norvegiana- poti sa dai search pe google sa le afli pe alea in stil norvegian daca folosesti google translate, nu sunt chiar asa de funny sau satisfacatoare ca alea balcanice)…desi uneori poate ca nu ar fi cazul sau contextul potrivit sa il zic.

    Eu ma avut deja un sentiment necomfortabil de greieras de constiinat in legatura cu asta inac de la inceput si eu ar fi trebuit sa imi ascult de gut-feeling-ul asta, ca nu degeaba ni l-a lasta D-zeu plus mama natura in noi oamenii toti, ci cxa sa ascultam de el ni la lasat si sa ne apere de potentiale pericole care pot surveni catre noi oricand si oriunde. Dar in cazul tau eu mi-am incalcat obiceiul si nu am ascultat de acest semnal si mi-am permis cam multe fata de tine.

    Deci, eu acum deja ma simt mai impacat ca ti-am spus asta, sper sa nu te tulbure pe tine in vreun fel neplacut ca ti-am scri despre asta aici (eu cred ca nu, dar nu se stie niciodata cu ce te mai lupti si tu pe acolo pe unde te afli acum, plus e greu de tot online sa-ti dai mereu seama de nuantele astea care sunt totusi foarte fine).

    Eu sper as ma ierti in sufletul tau, eu nu ma nevoie de confirmare publica despre asta, nici nu e nevoie sa dai drumul pe blog la postul asta, doar am vrut sa comunic cu tine autentic.

    La mine pe blog deja mi-am cerut in public iertare fata de tine in ultimul meu post despre Religia mea preferata mai pe la sfarsit, ba chiar ti-am dat si niste teme de facut pentru mine ! Nu a fost in legatura cu tine remuscxare principala pe care am avut-o eu ieri cea care a dus la nebvoia de a-mi cere iertare si care chiar a dus in cazul meu la o intentie de convertire religioasa (asta se pregatea de mult la mine oricum, nu a fost o revelatie spontana sau o epifanie, departe de as ceva, a venit totla rational desi insotita de ceva afect/emotie si niste coincidente, dar iti spun eu ca se pregatea de mult de mult de tot, iar coincidentele nu sunt decat coincidente, nimic mai mult, desi, orivcand binevenite in viata mea, deoarece eu le cionsider in general norociase si totodata placute, la fel ca si lapsusurile de limba !)

    http://fr.wikipedia.org/wiki/Lapsus

    Ce surpriza placuta ! http://fr.wikipedia.org/wiki/Coincidence

    LOL! Tu ai vazut filmul Enigma ?

    http://www.imdb.com/title/tt0157583/

    Uite ca eu nu cred ca l-am vazut si o sa mi-l pun imediat in lista mea de filme de vazut !

    LOL! Si uite ce am mai gasit !

    http://www.enigma.de/

    Hai, ca trebuie sa-mi fac treburile alea casnice !

    Vi snakkes og ve sees seinere ! (Mai vorbim si ne mai vedem mai tarziu)
    🙂

  2. lascaris spune:

    Nu-ti face griji, caci exista moderare pe acest blog. Apoi eu nu prea am emotii.

  3. drcraciun spune:

    Hai ca prin sat ca nu prae ai emotii vad ca vrei sa ma provoci sa-ti demonstrez contrariul (deoarece nu cred ca esti nici schizoid si nici ca ai Asperger’s)!
    Si este un dublu-extra challenge pentru mine sa incerc sa ti le provoc chiar aici sub content/continut (vs. forma/stil/coperti mai jos) din 2 motive:
    1. tu esti deja competent re. continut (radarul meu cu ecran arata ca ti-ai trecut toate examenele cu brio plus ca esti aproape cam 85 % gata si cu doctoratul), deci aici vei fi oricand si in oerice challenge mai tare decat mine la eye-staring contst si eu voi fi ala care-si va pleca primul privirea in jos, deci tu vei castiga automat

    2.e mult mai greu de gasit emotionalul/afectivul/romanticul in content/continut (mai ales pt. mine cu defectele, prejudecatile si viciile mele innascute si capatate pana acum plus alar care se anunta deja ca voi urma sa le mai capat) decat in forma/stil/coperti, unde fara falsa modestie, eu sunt cel expert fata de tine.

    Va trebui deci sa ma pregatesc asiduu, sa citesc din wikipedia, helsebibliotekk si alte reviste profesionale de renume monbdial care se mai gasesc gratis pe net, plus sa citesc cu atentie, inclusiv si printre randuri, postul tau cel lung de mai sus (pe care recunoisc ca nu l-am citit ca m-am speriat deja de stufosenia lui de la prima vedere si m-am decis ca imi este mai usor sa spal vasele, activitatea cea mai odioasa mie, decat sa citesc cu atentie acest post, plus ca abia acum amm inteles de ce le place norvegienilor char asa de mult sa se cam rada peste tot=glattbarbering ii zice !)

    Insa astazi ai tu norocul (sau ghinionul, nu stiu) ca m-am intalnit eu cu niste oamnei cu adevarat curajosiu, ca de exemolu generalul american Mattis (care l-a inlocuit pe Petraeus) si un bloger numit Doru, care este un sniper de elita (nu fii gelos pe fratiorul tau mai mic, la noi in familie nu e lamoda gelozia, plus ca nu ai de ce, aveti fiecare calitati si competente pe domenii diferite, nu e caz de comparatie, va completati reciproc din punctul meu de vedere, tata va iubeste la fel de mult pe amandoi, plus ca nu e frumos sa fii gelos pe cineva mai mic si mai vulnerabil decat tine), deci exemplu acestor doi oamnei curajosi ma face si pe mine sa aspir sa fiu si eu curajos fata de challenge-ul tau si iti accept manusa aruncata in fata mea.

    Deci ma duc sa-mi fac temele propuse si revin.

    Voi doi, ca sa nu va plictisiti, uitati-va intre timp al Asterix si Obelix care se lupta cu vikingii:

  4. lascaris spune:

    Desene animate n-am mai avut pe blog pana acum.

  5. drcraciun spune:

    Pai macar ti-au placut ?
    Chiar ca nu am avut timp de mai nimic concret pana acum,azi sunt chiar acum iar de garda. Intre timp am inceput sa imi marturisesc in public actvitatile ilegale infaptuite in viata mea pe net, deci vada ca o sa-mi ajute studiul blogului tau, ca daca stiu mai bine teoria o sa pot sa imi mai descopr ca am mai facut niste ilegalitati despre care pana acum nici nu ma mai gandisem !

    auzi, dintoate aceste cazuri de drept civil, care e ala care ti s-a parut cel mai interesant dpdv intelectual util de invatat, si care ti-a placut cel mai mult dpdv afectiv, adica asa ti-a venit sa iti inchipui ca ai vrea tu sa fii avocat pledant pt. una din parti (ca in filme) ?

    Daca nu ti-ai pus tie insuti aceste intrebari pana acxum, vad ca trebuie sa depui efort si sa iei din nou la purecat toate cazurile astfel incat sa-mi poti sa-mi raspunzi mie la intrebare, dar eu stiu deja ca tu nu o sa trisezi si nu o sa-mi zici ceva la plesneal doar sa scapi de mine si tu chiar o sa studiezi acesata probelem, si acest re-studiat cu gandul la tine insuti (si nu la profesori sau examinatori sau colegi tampiti care iau numai 10 desi nu invata nimic) pana la urma, eu cred ca o sa-ti si placa si poate o sa-ti fie si util.

  6. lascaris spune:

    Eu am vrut sa devin avocat inainte de a da examenul de admitere la facultate, deci nu o speta m-a convins. M-a atras un concept, o tipologie umana, imaginea pe care eu mi-o formasem despre avocatul ce doream sa devin – liber profesionist, independent (fara sefi – pt mine asta conteaza mult), sa imi castig existenta doar cu ce am in cap (iar aici trebuie sa mentionez si banii ce se zice ca i-ar castiga avocatii), costumul ca standard, mai exact justificarea de a purta costum, palton, pardesiu, servieta de piele etc (toate acestea sunt demodate, insa avocatul are o justificare pt a le purta, deci nu pare deplasat in ochii acestei societati obtuze).

  7. drcraciun spune:

    Pt introducerea unei initiative le gislative in Parlament (RO) trebuie aviz prealabil de la o comisie Constitutionala ? Sau poate orice Parlamentr sa propuna initiativa direct, asa cand i se nazare ?

  8. lascaris spune:

    Orice parlamentar are drept de initiativa (chiar si fara sprijinul partidului din care provine). Proiectul sau de lege este trecut prin comisia juridica si apoi este dezbatut si votat de catre cele doua camere ale Parlamentului. De asemenea Guvernul are drept de initiativa, trimitand Parlamentului un proiect de lege. Mai mult, initiativa legislativa poate veni si din partea poporului – daca se strange un anumit nr de semnaturi, cu privire la o anumita chestiune ce se doreste reglementata, Parlamentul este obligat sa ia indezbatere propunerea respectiva. Eu, in acest sens, nu stiu decat un singur caz si anume Legea privind protectia animalelor, pt care PRO TV – ul a facut campanie si a strans adeziuni.

  9. drcraciun spune:

    multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s