Primul meu proces


Un avocat nu vorbeste despre clientii lui, asta este o regula traditionala a avocaturii. Nu am de gand să o încalc ; eu voi vorbi despre un caz banal, imposibil de identificat, aşa că nu voi dezvălui identitatea clientului meu şi nici date personale.

După admiterea în avocatură mi-am luat un răgaz pentru a finaliza teza de doctorat, însă am un fel de blocaj şi nu sunt capabil să pun stiloul pe hârtie (mai exact să apăs tastele, căci scriu direct pe calculator). Aşa stând lucrurile am hotărât să mă înscriu măcar pe lista avocaţilor care primesc oficii, să încep încet, pentru ca atunci când mă voi elibera să prind mai repede viteză.

Delegaţia M-am dus într-o vineri să plătesc birul lunar către Barou, secretara îmi spune că are o delegaţie pentru mine. Îi mulţumesc, în timp ce iau bucată de hârtie, pe care o împăturesc firesc şi o bag în servietă. Ieşit afară desfac rapid servieta şi citesc în fugă delegaţia. Îmi citesc numele, numele clientului şi obiectul cauzei. Nu era ce mă aşteptam eu – o infracţiune recent săvârşită şi un inculpat de apărat. La obiectul cauzei scria « cont. exec ». Prima reacţie a fost – ce e asta ??!! sunt idiot ! nu înţeleg ! Împăturesc hârtia la loc şi plec.  După ce emoţia iniţială mi-a trecut, judec mai bine şi ajung la concluzia că aveam o contestaţie la executare (art. 461 Cod Proc. Pen.).

Ce înseamnă asta ? Simplu că infracţiunea fusese judecată, că există o hotărâre judecătorească pusă în executare, iar condamnatul contestă acum tocmai punerea în executare. Cu alte cuvinte nu aveam să o iau eu vitejeşte de la capăt şi să mă lupt pentru pentru fiecare cuvânt, pentru lămurirea (cât mai favorabilă) a fiecărei împrejurări şi în final pentru fiecare zi (în minus) pe care clientul o va petrece după gratii. La contestaţiile la executare nu mai este vorba despre fapte, despre infracţiune, ci doar despre probleme procesuale.

Problema este alta – ce să zic eu instanţei ? Căci sigur cererea făcută de condamnat este total paralelă cu posibilităţile legale de exercitare a contestaţiei la executare.

Luni m-am dus (însoţit de maestru) să studiez dosarul, care era extrem de subţire. Asta era bine şi nu foarte. Nefiind gros nu puteu apărea ( la primul termen) probleme deosebite şi rău căci dosarul de fond nu fusese ataşat şi nu aveam cum să ştiu ce instanţă pronuntase hotărârea, care erau împrejurările cauzei etc. În dosar am găsit cererea condamnaţilor prin care ei, sub titlu de contestare la executare, solicitau reducerea pedepsei, căci ar fi cam mare pt. fapta comisă. Evident, motivul invocat nu se afla nici măcar aproape de cele patru situaţii prevăzute la 461 în care se poate face contestare la executare.

Pregătirea Prima întrebare pe care i-am pus-o maestrului a fost : ce o să spun eu instanţei acum? Sunt avocat, obligat să îmi apăr clientul, dar nici aberaţii nu pot susţine. Maestrul meu este un civilist ( cum pregătirea teoretică de până acum îmi sugerează că aş fi şi eu), aşa că mi-a dat câteva explicaţii fundamentale şi m-a lăsat să îmi caut drumul. M-am apucat să întreb pe alţii cum au făcut în situaţii asemănătoare. Acasă am citit din tratatul lui Volonciu materia executării hotărârilor judecătoreşti penale, cu accent pe contestaţie. Am citit de câteva ori din cod instituţia contestaţiei, m-am uitat şi peste revizuire (poate cine ştie…). Apoi m-am dus la instanţa penală să văd (în desfăşurare) măcar o contestaţie la executare. Punând totul cap la cap am ajuns la următorul plan de bătaie : a) trebuie să cer amânarea deoarece dosarul de fond nu a fost ataşat ; b) după ce judecătorul ia dosarul meu, va trebui în câteva cuvinte să îî explic condamnatului în ce situaţie se află şi să îl întreb dacă vrea să continue ; c) pentru restul mă adaptez pe parcurs.

Maestrul meu m-a înveselit cu următorul scenariu : «  Îţi dai seama cu o seară înainte de termen clientul tău nu îsi doreşte altceva decât un avocat de prin filme care să găsească vreo chichiţă şi să îl facă scăpat ; nici nu bănuieşte că este primul tău caz. Ce ar fi dacă mâine vă treziţi toţi începători – avocaţii, procurorul şi un judecător tocmai ieşit de pe băncile INM-ului. O să vă uitaţi unii la alţii şi o să vă întrebaţi : bun şi acum ce facem ? »

Ziua termenului Vine şi ziua termenului. Şedinţa instanţei începea la 8 : 30, iar de la opt, grefiera urma să ne permită (avocaţilor) să ne uităm pe dosare (să verificăm dacă au mai apărut între timp noi acte). Cu o seară înainte îmi pregătesc tot – roba, costumul, pantofii şi servieta ; îmi pun telefonul să sune devreme, să nu carecumva să întârzii.

Mă trezesc, îmi aranjez nodul de la cravată, îmi iau roba nou – nouţă şi plec. Ajung la instaţă devreme, mă uit pe lista cazurilor pentru a vedea în ce sală sunt. După ce mă orientez în spaţiu, mă postez in faţa unei uşi inchise şi aştept. Observ ceilalţi avocaţi – vorbesc între ei, sunt îmbrăcaţi în robe (aha, deci aşa ar trebui să fac şi eu). Mă mai plimb puţin şi îmi pun şi eu roba – prima oară când îmbrac armura avocatului, aveam să îi fac botezul. Roba mea era impecabilă, nouă, netedă, toate faldurile stăteam aşa cum trebuie – se vede de la o poştă că sunt novice, îmi spun. Nu trece mult şi văd un avocat trecut bine de a doua tinereţe, purta o robă mătuită de timp, din material gros (cum ştiu că se făceau pe vremuri) şi în loc de banda albă cu care se termina eşarfa de la roba mea, el avea, de aceeasi lăţime, un fel de blană artificială. Nu aş vrea să mă întâlnesc prea curând cu un asemenea avocat (de pe poziţii adverse).

Se deschide sala, iau dosarul, nu apăruse nimic nou, decât citaţiile condamnaţilor.

Dosarul meu este luat destul de repede (mai repede decât mă şteptam eu) şi totul decurge după cum îmi construisem eu scenariul. Judecătorul îi întreabă dacă avocaţii le-au explicat în drept situaţia, dacă sunt mulţumiţi de avocaţi şi dacă vor să continue. « Da » la toate întrebările. Apoi le spune că ce au cerut ei nu se poate acorda prin contestaţia la executare, la care unul (mai experimentat probabil) spune că el vrea recurs. Judecătorul spune că recurs să fie, numai că va da un nou termen pentru ataşarea dosarului de fond.

După şedinţa de judecată îmi întreb maestrul cum m-am descurcat – păream relaxat, numai el ştia ce morcov aveam (parafrazez, căci el s-a exprimat altfel, ceva legat de un creion rupt …. înţelegeţi voi).

Acesta a fost primul meu temen.

23 comentarii la “Primul meu proces

  1. Jokerman spune:

    Foarte fain! Chiar m-a amuzat scenariul propus de maestrul tău😀 Mult succes în continuare şi…aşteptăm partea a-II-a🙂

  2. lascaris spune:

    In parte s-a adeverit. Mai exact erau doi condamnati, fiecare avand cate un avocati, care erau la primul proces, procuroarea era o tinerica, asa ca nu cred ca avea mai mult de 2 ani de activitate, iar judecatoarea nu era nici ea batrana.

  3. Eu am citit mai d emult acest post extraordinar, dar efectiv nu am avut timp sa comentez nimic. Sa stii, lascaris ca daca eu voi fi vreodata in masura sa iul pot influenta in vreun fel pe viitorul premier al Romaniei, tu o sa fii Ministrul de Justitie al Republicii Romania.

  4. BTW, Wandering Elf va fi Ministrul Sanatatii al Republicii Romania. Iar pe Muliganoglu il pun Sef de Penitenciare.

  5. lascaris spune:

    Sa vezi atunci ce blazoane vor avea penintenciarele din Romania si ce se va mai preda heraldica detinutilor.

  6. we spune:

    neh, eu vreau invatamantul:)

  7. …pai nu ? DE CE SA NU AVEM si noi in Romania un Guantanamo Bay al nostru ? Ce suntem noi mai prejos ca inteligenta si capabilitati ca Americanii ?!

    (Eu numai la Cuba ma gandesc de azi dimineata de cand am gasit pe net cantecul original facut dupa poezia lui Jose Marti, ala Guantanamera…)

  8. P.S. @Lascaris:

    1. NU AM UITAT ca trebuie sa te prezint cumva si Exteriorului de elita…nu am gasit posibilitate inca de forumisti de gen Law Review, dar am impresia ca gasesc eu ceva pana la urma. Dar nu am uitat.

    2. Voiam si eu sa postez ceva la topicul ala de ceaiuri, ca am inceput si eu sa gust diverse ceaiuri in ultima vreme, dar efectiv nu mai il gasesc pe site aici; poti sa-mi arati tu un link sau sa-mi spui care era titlul exact al threadului aluia, ca sa il gasesc ? Merci (cu sedila !)

  9. Cinabru spune:

    Succes mai departe, mi-a placut postarea. Mai astept si altele, sa stii ca am citit si precedentele povesti cu examene si restul, si m-am ingrozit cat e de munca si de invatat.

    PS : am redeschis blogul pe adresa veche, cinabru.blogspot.com. Te astept cu drag.

  10. lascaris spune:

    ma bucur mult ca ai revenit.

  11. Re. primul proces, primul examen, etc. Citeam un articol LUNG dar frumos scris de autorul meu Norviegian (ii zic al „meu” deoarece pe el il am in blogroll, si l-am ales pe el in blogrollul meu deoarece el a scris despre Mircea Cartarescu, si mai recent is despre Cioran, la el pe blog). In ultima vreme el se pare ca a dorit sa se apuce de scris un alt fel de fictiune decat era obisnuit si anume un roman istoric. Deci este si dansul angajat intr-un fel de „premiera”. Uite aici postul din blogul lui despre scrierea unui roman istoric. Are niste poze frumoase. Poate fi tradus cu Google translator.

    http://www.landgaard.no/2011/04/03/skrive-historiske-romaner/

    Traducerea:

    http://translate.google.com/translate?js=n&prev=_t&hl=ro&ie=UTF-8&layout=2&eotf=1&sl=no&tl=ro&u=http%3A%2F%2Fwww.landgaard.no%2F2011%2F04%2F03%2Fskrive-historiske-romaner%2F

  12. Florin spune:

    Foarte interesanta si realista postarea, imi aduc aminte de primul meu proces la Vaslui cand a tipat judecatoarea la mine pentru simplul motiv ca am cerut dosarul mai devreme ca sa nu pierd microbuzul de Bucuresti…………….ce a fost la gura ei, iar eu eram atat de nevinovat!

    http://www.blog-juridic.ro/

  13. lascaris spune:

    Da, intamplari din instanta. Pana la urma, oricat de urate par la momentul respectiv, dupa ani sunt doar povestioare pe care le spunem in diverse ocazii.

  14. Scenariul maestrului e foarte tare :)))

  15. lascaris spune:

    Da, este un glumet.

  16. Eu zilele astea, fiind mai stresat decat de obicei, ma simt nevoit in mod compulsiv sa fac niste clarificari sau corectii pe unde oi mai fi scris ceva pe net. Mai sus ziceam ca mi-am ales scriitorul norvegian deoarece a scris despre scriitorii Cartarescu si Cioran la el pe blog. Eu am o parere proasta despre acesti scriitori, si voiam sa vad ce parere are acest scriitor norvegian, si, daca cumva observam ca lui i-ar placea de ei, (mai ales de cel de-al doilea, care mi se pare mult mai periculos si patologic decat primul, care este doar un neinformat), sa incerc sa ii salvez sau sa ii cumpar sufletul, sau macar sa il influentez astfel incat sa „treaca” de partea mea. Din fericire, am observat ca are o parere echilibrata si relativ matura despre scriitorul francez de origine romana Cioran, iar despre parerea lui despre scriitorul de origine romana Cartarescu nu am avut timp sa citesc ce a scris, dar asat ma interesa mai putin si sunt mai indulgent in legatura cu parerea norvegienilor despre el, deoarece ei par ca il adora la nivel de adoratie de Johnny Depp, iar asta nu mi se pare asa de periculos.

  17. lascaris spune:

    Eu as fi curios ce are de spus despre Cartarescu. Se zice ca ar fi apreciat in strainatate.

  18. Pai norvegienii sunt nebuni dupa Cartarescu. Il adora efectiv aproape la fel de tare ca pe Johnny Depp…pe bune. Chiar acum cateva zile a mai aparut inca un articol intr-o revista culturala asemanandu-l cu Borges ! Nu cred ca si-au dat seama ca Borges a fost si el, printre altii, un tip dezamagit de faptul ca NU a primit premiul Nobel pt. literatura ! Si nici nu cred ca au remarcat ca eu am contrazis recent teoria lui Borges cum ca radacinile realismului literar european se afla in Saga nordice, ci ele se afla de fapt in literatura japoneza din peropada Heian de vreo 2 secole mai devreme ! Insa ce gandesc eu chiar ca nu conteaza pt. nimeni ! Dar efectiv nu am avut timp sa citesc ce a scris Stian L. despre Cartarescu…mai ales nu am dorit sa ma contrazic cu el de la bun inceput ! Dar nu ma las ! O sa invat lb. norvegiana si mai bine, o sa reusesc sa citesc si sa inteleg toate nuantele posibile ale opiniei sale, si o sa prezint la un moment dat un referat…aici in premiera, daca vrei !

  19. Sorry pt. typo, plus pt. exprimarea cam alandala…dar eram asa de entuziasmat de descoperirea mea recenta despre Heian care il contrazice pe Borges…incat nu am rezistat sa comunic si aici despre ea.

    Disclaimer: eu nu am citit nimic scris de Borges, doar am citit ce scrie pe wikipedia despre el. Nu am cum sa opinez daca stilul scrierilor sale seamana cu cel al scriitorului de limba romana Cartarescu, deoarece nu am citit aproape nimic scris nici de Cartarescu…doar vreo 2 articole din Evenimentul zilei, care mi s-au parut foarte anoste, un fragment din „De ce iubim femeile”, care, dupa cum am zis, mi s-a parut total neinformat, si inca un fragment dintr-un eseu, sau nu stiu ce era, despre niste figuri din Bucurestiul vechi, despre care am avut parerea ca, desi subiectul era f. interesant, si s-ar fi pretat chiar poate pt. un roman politist, Dl. Cartarescu a reusit sa il faca varza cu un stil f. incarcat, si, mai ales, cu niste intruzii despre sine insusi, care chiar ca nu isi aveau locul acolo.

  20. LOL ! De la o vreme a inceput sa mi se faca mila de bietul domn Cartarescu…ca atata l-am barfit de cred ca sughita incontinuu in ultimele cateva luni. Eu, insa doresc sa ii aduc aminte ca „there is no such thing as bad publicity”, si il rog sa nu se supere pe mine ca mi-a fost mie lene totala sa citesc mai multe astfel incat sa-mi fac o parere mai nuantata despre stilul, eventual talentul literar al domniei sale. Insa daca mai doreste sa auda o data, uite i-o reconfirm chiar eu aici: DA ! Scriitorii, traducatorii, si criticii literari PROFESIONISTI din Regatul Norvegiei sunt TOTI MORTI dupa el, si nu am gasit pana acum absolut nici o umbra de disensiune de la acest entuziasm general pe care a reusit sa il genereze in acesta zona. Nu am veriificat inca ce or zice si suedezii, danezii, finlandezii, sau islandezii, nici groenlandezii…dar daca o sa am timp, voi verifica si asta !

  21. P.S. Rog popoarele Sami si Inuit sa ma ierte ca am uitat de dansii cand am mentionat popoarele scandinave mai sus. Nu doresc sa se inteleaga ca as discrimina cumva impotriva nimanui cand este vorba de zona culturala Scandinava pe care eu m-am decis sa o cercetez mai indeaproape cand oi avea timp si oi dezvolta inclinatie si pentru asta. Eu raman deschis-interesat despre diverse lucruri, deoarece m-am decis ca sunt prea tanar ca sa ma plafonez intr-un domeniu ingust anume, plus ca doresc sa imi tin portile deschise catre o posibila recalificare profesionala, just in case posturile de consilier pe diverse pe care le ocup in acest timp ca interimar vor fi ocupate intr-o buna zi de experti autentici si competenti.

  22. elena spune:

    Foarte frumos si coerent…avem nevoie de astfel de oameni! Felicitari

  23. lascaris spune:

    Multumesc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s