Datina ceaiului


Generalităţi Cartea este scrisă în coautorat : Lam Kam Chuen (maestru), Lam Kai Sin şi Lam Tin Yu. Nu am înţeles în ce anume este primul maestru şi nici cum şi-a dobândit titlul, căci aş fi curios, o iau aşa cum este.

Am cumpărat două cărţi despre ceaiuri (Datina ceaiului şi Cartea ceaiului), atunci când, aşa cum spuneam într-o postare mai veche, am descoperit gustul pentru această băutură. Până acum am citit-o doar pe prima, mi s-a părut că ar avea un caracter oarecum introductiv, cu multe ilustraţii.

Cartea cuprinde patru părţi : 1) Povestea ceaiului ; 2) Cultivarea ceaiului ; 3) Ora ceaiului şi 4) Ceaiuri curative. Cu alte cuvinte, cartea are o structură clasică, didactică : ce este şi de unde vine chestiunea studiată, istoric, chestiuni de conţinut (în cazul nostru cum se prepară ceaiul) şi chestiuni aplicative (ceaiurile curative). Mi-a convenit această abordare, căci eu nu ştiam mare lucru, aşa că trebuia să încep cu abc-ul.

Nu pot să fac un rezumat complet al cărţii, aşa că mă voi oprii doar asupra câtorva probleme fundamentale.

Tipuri de ceai Toate ceaiurile sunt obţinute din aceeaşi plantă – planta de ceai (camelia sinesnsis), care însă prezintă mai multe varietăţi (China, Assam, Cambogia etc). Ceea ce noi europenii numim ceai, sunt de fapt flori şi plante medicinale.

Ceaiurile se împart în mai multe categorii, in functie de felul frunzelor folosite şi metoda de preparare : albe, galbene, verzulii, verrzi, roşii şi negre. Cele mai bune ceaiuri sunt obţinute din frunzele tinere din vârful plantei, pe cănd frunzele de la bază sunt folosite la ceaiuri inferioare.

Procesarea În privinţa procesării sunt multe metode – fermentarea, prăjirea, uscarea etc. Ca şi în cazul tutunului, există mai multe procedee, ce duc la obţinerea anumitor tipuri de ceai, cu proprietăţi specifice. În esenţă ceiul este cules, uscat uşor (la soare, sau prin suflarea de aer cald peste un strat subţire de frunze), apoi frunzele sunt stocate în vase speciale şi lăsate la fermentat, însă înfoarse periodic (cam la o oră), urmează « prăjirea la foc iute a verziturii » (sau « distrugerea verziturii »), prăjire ce (tradiţional) se făcea într-un wok mare. Prin prăjire fermentarea este oprită ; frunzele corect prăjite vor părtra multă vreme aroma, iar cele prăjite excesiv vor avea un miros de ars. După prăjire, frunzele sunt formatate, prin rulare (bastonaşe, biluţe). În sfârşit frunzele astfel formatate se introduc în cuptor oentru coacerea finală, umezeala fiind redusă, până pe la 5%..

Prepararea infuziei este la fel de importantă ca şi procesarea.

Prepararea infuziei se face tradiţional după metoda Kung Fu, presupunând mai mulţi paşi : a) spălarea ceainicului ; b) spălarea ceştilor ; c) arătarea ceaiului (către invitaţi) ; d) spălarea ceaiului (opărirea) ; e) turnarea apei peste frunzele opărite ; f) turnarea ceaiului în ceşti ; g) servirea ; h) prepararea celei de-a doua infuzii.

Eu am adaptat puţin metoda, am făcut-o mai accesibilă pentru condiţiile mele.

Apa trebuie să fie cât mai pură, de izvor (dacă se poate), se fierbe până dă în clocot, însă nu se lasă să clocotească violent. Chinezii vorbesc despre trei stadii : « apa ochi de crab », « apa ochi de peşte » şi « apa moşneag », dintre cele trei, doar « apa ochi de peşte » este bună pentru prepararea ceaiului. Apa nu se toarnă direct peste ceai, ci se lasă puţin să se răcească.

Ceainicul are filosofia sa. Ceainicile chinezeşti se fabrică din numeroase materiale : jad, agată, cristal, lac, bambus, metal, porţelan şi ceramică. În prenzent ceainicele sunt fabricate, în special, din porţelan, ceramică şi metal. Ceainicele din ceramică nesmălţuită sunt mai dificile, deoarece au nevoie de o întreţinere specială, ele reţin apa, aromele şi toate substantele cu care intră în contact (spălarea cu detergent fiind exclusă). Ideal este ca băutorul de ceai să aibă mai multe ceainice pentru diferitele sortimente.

Apa fierbinte se toarnă în ceainic şi apoi se aruncă, astfel ceainicul este dezinfectat, curăţat şi încălzit (eu am adaptat puţin regula şi torn doar o ceşcuţă, clătind ceainicul cu această apă fierbinte, nu de alta, dar nu am un ibric atât de mare încăt să îmi permită să umplu ceainicul de două ori).

Frunzele sunt puse in ceainicul astfel pregătit şi se toarnă apa fierbinte, care între timp s-a răcit pe la 85 de grade. Frunzele se tin în ceainic câteva minute, în funcţie de tipul de ceai folosit şi de numărul de refolosiri. Ceaiurile albe, galbene şi verzulii se ţin puţin în apa fierbinte (în jur de 2-3 minute). La a doua folosire a frunzelor, acestea se tin mai mult, în jur de 5 minute (sau chiar mai mult). Frunzele de ceai nu se lasă în infuzie.

 

Anunțuri

51 comentarii la “Datina ceaiului

  1. Un adevart ritual ! Fascinant de altfel. in ultima vreme sunt si eu interesat de cultura chineza si japoneza. Am gasit un blog despre HAIGA, care in Japoneza inseamna un fel de ARTA combinata complementara: de ex. o carte cu poezii hai-ku cu ILUSTRATII desenate in stil artistic (care nu trebuie neaparat sa redea tema haiku-ului de pe pagina respectivca dar sa o COMPLETEZE, creandu-se astfel un NOU fel de arta COMPLEXA, alcatuita atat din reprezentatul figurativ cat si din reprezentantul figurat/redat tot artistic.
    Cam asa vad si eu RITUALURILE acestea ca al ceaiului, ca un fel de ARTA HAIGA. Nu stiu daca exista un alt cuvant in japoneza care sa se refere exact la ritualul ceaiului. Eu, daca as fi in locul tau, Lascaris, as indrazni sa il intreb pe autorul acestui blog:
    http://seehaikuhere.blogspot.com/2011/04/haiga-561-kuni-shimizu-haiku-origami.html

    Eu, intre timp am camara plin acu diverse ceaiuri, dar tot nu m-am apucat inca sa le incerc. Iar din ala de jasmin verde ca la Hong Kong nu am gasit inca aici in Norvegia. Dar nu imi pierd speranta !

  2. lascaris spune:

    Combinatia de ceai si flori de iasomie este una traditionala, iar succesul sau se datoreaza, zic eu, gustului deosebit. Sunt sigur ca si in Norvegia se gaseste asa ceva, dar cred ca va trebui sa te resemnezi cu ideea ca nu vei gasi exact amestecul pe care l-ai baut la Hong Kong. Nu de alta, insa s-ar putea sa ti se fi parut ceva fabulos acel ceai, pe care baut acasa sa zici ca nu este tot aia.

  3. CRed ca ai dreptate. Eram, cand la-m baut intr-o stare de spirit de OBOSEALA amesctecata cu SPERANTA in SUFLET. Si ceaiul ala efectiv parca mi-a dat viata. Asa sentimente exact ca alea de atunci nu cred ca o sa mai simt vreodata, ca nu are cum sa se repete exact situatia aia de atunci.

  4. de ce mi-am pierdut URSULETUL ?

  5. lascaris spune:

    multumesc Mulligan pt recomandare.
    nu-i asta un bai, Rudolf

  6. Humidorumidor spune:

    Pentru a economisi apa, poti folosi pentru infuzie o ceasca cu sau fara capac (un fel de gaiwan improvizat). Pentru a nu se pierde frunzele poti folosi o strecuratoare. Infuzia obtinuta o strecori in alta ceasca. Poti prepara astfel cateva infuzii folosind aceleasi frunze (prima infuzie se arunca)

    De curand a fost deschis la Cluj un magazin online de ceaiuri chinezesti la adresa http://companiaceaiului.ro/ . Il cunosc pe proprietar, care este si detinatorul sitului chadao.ro si am si dat o prima comanda. Ceaiurile sunt aduse de la http://www.cantonteaco.com/ si preturile in lei sunt echivalente cu cele din Anglia, numai ca la noi transportul este gratuit deci per ansamblu iese mai ieftin. Va recomand selectia http://companiaceaiului.ro/ceai-alb/selectie-canton-tea.html

  7. lascaris spune:

    Este o regula de baza ca prima infuzie se arunca.
    Am vazut si eu canile acelea cu strecuratoare din plasa metalica sau din portelan (prefer a doua varianta). Sunt foarte bune pentru o singura persoana.
    Multumesc pt recomandare, nu stiam magazinul.

  8. Humidor spune:

    Am primit un cod de reducere personalizat: HUMIDOR.

    Il puteti folosi pana la data de 16 septembrie 2011 obtinand astfel un discount de 15%

  9. Eu beau zilele astea un ceai f. bun din Africa de Sud (pe care l-am cumparat efectiv la intamplare deoarece mi-a placut elefantul de pe cutie !). Se cheama „bush tea” si este facut din planta numita rooibos sau Aspalathus Linearis, cultivata in provincia Cape, distribuit aici de catre firma Confecta A/S („A/S” inseamna Societate pe actiuni).

    http://translate.google.com/translate?js=n&prev=_t&hl=ro&ie=UTF-8&layout=2&eotf=1&sl=no&tl=en&u=http%3A%2F%2Fwww.confecta.com%2Findex.html&act=url

    http://en.wikipedia.org/wiki/Rooibos

    Imi face placere sa ma gandesc cand il beau ca si personajele din Gaborone, Republica Botswana, mai ales Mma Precious Ramotswe si secretera dansei, Grace Makutsi si sotul dansei, Mr. J.L.B. Matekoni, inchipuite de scriitorul Alexander McCall Smith beau acest fel de ceai !

    http://en.wikipedia.org/wiki/Botswana

    http://en.wikipedia.org/wiki/Alexander_McCall_Smith

    http://en.wikipedia.org/wiki/The_No.1_Ladies%27_Detective_Agency_(novel)

    Eu am scris o data pe undeva ca mi-as dori ca sa se infiinteze o data un premiu Nobel pentru un personaj LITERAR original care ar putea contribui intr-adevar la cunosterea si/sau popularizarea unui concept sau idei generale folositoare omenirii, cat si poate ca ambasador cultural al regiunii in care exista el, acel personaj literar. Si mi-as dori ca posibilii candidati sa fie alesi in mod public prin votare masiva SECURIZATA, daca asa ceva este posibil la nivel global, prin Internet, iar premiul anual sa fie acordat unei organizatii caritabile aleasa tot de public, alta in fiecare an. La inceput ziceam ca acest premiu sa fie o subcategorie a Premiului pt. Literatura acordat la Stockholm, dar acum, ca ma gandesc mai bine, mi-a venit ideea ca sa poata participa si personaje de FILM originale nu numai din literatura, si acest premiu public sa fie o subcategorie publica a Premiului Nobel pentru Pace acordat la Oslo ! Ce minunat ar fi daca s-ar putea efectua astfel un fel de survey de nivel GLOBAL al preferintelor publicului general despre un personaj ARTISTIC ORIGINAL cat si o organizatie/institutie caritabila de nivel global. Premiul Nobel pentru Pace este un premiu eminamente politic, deci astfel s-ar putea unifica si afla niste tendinte REALE de pe teren in ceea ce priveste politica globala. Voi crdeti ca acesta dorinta a mea este o dorinta utopica sau prea ambitios grandioasa, sau ca ar putea folosi intr-adevar la ceva ? Cred ca problema tehnica cea mai greu de realizat ar fi SECURIZAREA votului electronic, cat si ACCESIBILITATEA la VOT a populatiei care locuieste inca in tari/state/teritorii/regiuni in care accesul la Internet inca nu este liber. Voi ce credeti despre ideea mea ?

    Uite, aici, pe acest blog, mi-a venit pentru prima oara, acum cateva luni, in apropierea Pastelui: http://tagein-tagaus-athen.blogspot.com/

  10. Voaim sa zic ca mi-a venit IDEEA pe acel blog de fotografii. Si am zis ca primul personaj candidat ar fi, din punctul meu de vedere Mma Ramotswe. Imi dau seama ca poate prezinta o ideea oarecum disney-ificata despre Africa, insa mi s-a parut indeajuns de original cat si PERTINENT pentru aspiratia de imbunatatire a IDEM-ului, (Indexul de Democratizare), unor regiuni ale Africii, care ar putea lua exemplu de la Republica Botswana, pe care Mma Precious Ramotswe o reprezinta cu atata gratie.

  11. Azi dimineata mi-am facut Twinings Voyage Indian Chai cu scortisoara, cardamom, cuisoare, si ghimbir, pt. ca mi-era dor de Jules Verne, (Jules Gabriel Verne il chema pe de-a-ntregul.) Plus ca mi-era dor si de filmul ala, „Passage to India”, pe care niciodata nu l-am vazut pe tot !). Acum astept sa se raceasca. Nu stiu daca o sa-mi placa, deoarece nu stiu daca mi-am mai facut ceai din asta inainte.

    De ce oare nu mi-au aparut inca comentariile de acum cateva zile ? Esti in vacanta, Lascaris ? Eu sunt. Daca esti si tu, iti urez o vacanta placuta. Uite, mi-am deschis un blog nou pe care am de gand sa scriu mai mult in norvegiana:

    http://nilsolavii.blogg.no/

    Nils Olav II este un pinguin care locuieste in Gardina Zoologica de la Edinburgh, si este mascota HMKG, („Garda Regala a Maiestatii Sale”):

    Am citit pe undeva ca Mulliganoglu a castigat un premiu, sau a aparut la TV, ceva de genul asta. felicitari, Mulliganoglu !

  12. Pun aici si partea a doua despre HMKG, pentru lenesi:

    Si uite-i si la Paris:

    Nu-i asa ca sunt simpatici ?

    Am gustat ceaiul. Nu e deosebit.

  13. valeria spune:

    hahaha ! mai aveai putin si rescriai cartea .

  14. lascaris spune:

    ce sa zic … ce am scris nu se vrea a fi o recenzie. am accentuat asupra unor elemente practice care m-au interesat (prepararea ceaiului) si asupra unor informatii care ar fi de folos in alegerea unui ceai.

  15. @valeria: imi pare bine ca stii sa si razi..ca am dat click din curiozitate la blogul tau si m-am speriat ce patologic de pesimist e.

    @all/toti: Folosesc acesta ocazie pt. a posta dim nou chestionarul de screening pt. idei suicidare pe care il poate administra oricine oricarei persoane, (adulte= >18 ani), despre care este ingrijorat(a):

    http://www.stopasuicide.org/downloads/Sites/Docs/StopASuicide_SuicideRiskQuestionnaire_Military.pdf

  16. Eu am si eu acum, ca am vazut ca e la moda, o intrebare de leapsa pe care o postez aici, (ca daca o postam la mine pe blog nu o vedea nimeni), care suna asa:

    CINE sau CE sunt eu ?

    Ca sa vedeti ce am zis eu despre acesta intrebare, puteti citi comentariul meu de aici:

    http://www.roxanaradu.com/2011/07/10/porcu%c8%99ori-la-plaja/

  17. lascaris spune:

    Eu ma declar incapabil a raspunde

  18. Stii ca esti singurul din blogerii din blogrollul meu care macar a facut efortul de a raspunde. Probabil ca toti sunt obisnuiti ca eu nu intreb nimic niciodata, doar imi dau cu parerea, si nici nu or fi observat ca am pus si eu o intrebare o data, ceea ce pentru mine reprezinta un mare progres in decursul procesului de reeducare culturala maoista la care sunt in continuu supus aici in Regatul Socialist Sindicalist al Norvegiei, unde mi s-a atras atentia in mod formal ca eu trebuie sa pun intrebari astfel incat sa demonstrez in mod formal ca ma intereseaza parerile (adesea puerile si de valoare informativa scazuta de altfel) ale interlocutorului.

  19. Hai ca am fost rautacios. Informatiile primite din jurul meu aici in Norvegia NU sunt intotdeauna puerile sau lipsite de valoare informativa, dar de obicei mesajul secundar este mai intersant-informativ decat cel primar, de aia par mereu ca sunt neatent in real life…ca in mintea mea rasucesc idei generate de subtextul conversatiei la care trebuie sa fiu sau sa par mai atent…idei de obicei pe teme de interes pentru mine, care nu prea au de a face de loc, decat in mod tangential, cu tema principala a conversatiei. Eu de obicei sunt obisnuit sa prind din zbor informatii de la cei din jur, iar daca mi se ridica intrebari, prefer sa cercetez dupa aia, verificand informatii din diverse surse. Nu stiu cine m-a invatat sa fac asta…modul asta de informare/invatare eu il practic de MULT timp…dar se pare ca nu este cunoscut ori pretuit in Norvegia.

  20. …cel putin nu in mediul corporatist de stat, in care este pretuita TRANSPARENTA atat de mult incat este inalt regularizata birocratic si prin anumite ritualuri de comportament public mai rau ca la japonezi ! Despre mediul corporatist privat inca mai studiez…e cam greu sa extragi informatii utile, mai ales pe domeniile cheie de logistica/tehnologie si de relatii internationale, de la privatii de la multinationale, ca ori sunt betivi, ori sunt habotnici din aia care sunt indoctrinati sa tina strans confidentiale secretele de intreprindere. LOL ! Iubesc spionajul industrial !

  21. In legatura cu spionajul simplu obisnuit, pot sa raportez in continuare miscari de indivizi britanici frecvente la Home Office (vad ca astia nu fac nici o miscare fara aprobare de acasa…foarte disciplinati !), reconfirm in continuare preocuparile francezilor de a infiltra Oslo (guvernul propriu zis) mai mult decat coasta de vest (multinationalele private), unde portile de acces le sunt oricum barate de Americani si de Britanici, iar italienii sunt in general folositi in legatura cu relatiile diplomatice cu Asia, si, daca au expertiza tehnologica, sunt si ei buni si folosibili in mod concret pe relatia NATO.

  22. In legatura cu activitatile mele mai recente de cartita de tip nou (de secol XXI…cand nu ai timp si nu-ti permiti nici din punct de vedere economic sa stai sa te infiltrezi 20 de ani si abia pe urma sa te re-activezi, ci esti activ pe tot timpul infiltrarii), pot sa anunt ca am gasit un contact de AUR norvegian referitor la valoarea informativa generala…dar inca nu ma reped sa il abordez prea pe fata ca e cam la fel de inteligent si de experimentat ca si mine. Are slabiciunile obisnuite, (generale umane si specific norvegiene), e si el mai slab cu tehnologiile de ultima ora, tot cam ca mine, plus mai are o vulnerabilitate de expertiza si de viata pe care mi-e cam jena asa din punct de vedere etic, sa o exploatez inca…drept care temporizez approach-ul.

  23. Nu pot sa inchei acest buletin informativ de ultima ora fara a atrage INCA o data atentia profesionistilor casatoriti sa fie atenti cu influentele de la sotii, (cele de la sotii fiind de obicei mai semnificativ influente fata de barbatii profesionisti decat cele ale sotilor fata de femeile profesioniste)…ca asta reprezinta de fapt una din vulnerabilitatile cele mai mari din cariera oricui, nu fumatul, orientarea sexuala, sau alte „vicii” comune omenirii, gen gambling, etc.

  24. lascaris spune:

    ehe ce nu poate face o femeie … Poate ar trebui sa initiez o discutie pe aceasta tema. In esenta eu nu am incredere in femei, de aceea nu voi lua ca asistenta vreo femeie frumoasa, eventual una desteapta si uratica, pe cele frumoase le privesc cu multa prevedere si scepticism.
    Nevasta-mea este si frumoasa si desteapta si cred ca poate obtine orice de la mine (cand vrea).

  25. Poate ar fi si mai bine, just in case, sa iti iei un asistent personal, (de sex masculin adica), ca sa nu existe absolut nici un risc de „pericol” ! Plus ca gestul tau ar promova egalitatea barbatilor cu femeile in ceea ce priveste nediscriminarea la locul de munca in legatura cu posturile considerate de obicei ca „dedicate” persoanelor de sex feminin, (secretariat, bona, educator prescolar, etc.)

  26. lascaris spune:

    Asistent e una secretar e alta. Daca o sa am nevoie (cu adevarat, caci acum nici nu se pune problema) o sa imi iau secretara, insa asistent (adica cineva de aceeasi profesie cu mine, insa aflat la inceputul carierei) o sa accept numai baiat. Cred ca fetele nu sunt capabile sa inteleaga relatia mentor-invatacel si din cate am vazut pana acum, felele isi folosesc farmecele sa prosteasca pe cineva cu ceva functie si apoi il sapa pt a-i lua locul. Asta este evident o observatie personala, valabila in coltul de lume in care vietuiesc eu (geografic, profesional etc). Nu exclud, evident, onestitatea la genul feminin, cunosc cazuri, dar rare si in alte domenii de activitate.

  27. Mie imi place Lapsang 🙂
    Ce chestie apropo de ceainice… Aduce uMpic cu utilizarea pipelor! Fiecare pipa cu tutunul ei…
    Altminteri, e nevoie de mult timp pentru programarea bucuriilor de mai sus. Totul e sa nu derapam in cabotinism zen.

  28. lascaris spune:

    da, un fumator de pipa este firesc sa fie atras si de alte placeri din aceasta categorie: ceai, cafea.

  29. @ „impricinatul de corn”: Ce e aia „cabotinism zen” ? (Nu fac misto, chiar nu pot sa vizualizez. Mi se pare aproape un pleonasm, deoarece, desi nu sunt expert, impresia mea era ca orice act de actorie, chiar si ala de nivel cabotin, implica o anumita disociatie…in sens din ala psihologic adica, cam la fel ca si starea numita „zen”.)

  30. lascaris spune:

    adica un european care stangaci incearca sa imite niste ritualuri pe care nu le cunoaste indeajuns si care apartin altei culturi.

  31. …aha…mersi…de exemplu eu incercand sa fiu punctual aici in Norvegia…stiam eu ca sunt de-a dreptul ridicol cu ochii pe ceas mereu incercand sa ajung la diverse sedinte EXACT la FIX asa cum reusesc sa o faca norvegienii, se pare, instinctiv, (probabil datorita vreunui ceas uitat de hanseatici pe undeva pe aici acum ceva timp)…eu am incercat sa le explic ce inseamna „sfertul academic”, dar pot sa raportez ca nu am reusit sa ma fac inteles…si nu numai cu asta nu reusesc eu sa ma fac inteles pe aici…

  32. …cel mai nasol este ca efectiv eu si cu colegii mei norvegieni nu ne potrivim la umor…uneori ei rad de numai pot si mie mi se pare ciudat…alteori incerc si eu sa zic ceva in gluma si se uita la mine de parca as fi total aiurea…am si renuntat sa numar de cate ori mi s-a intamplat asta aici…si nu e din cauza de limbaj, adica de cuvinte mai stalcite sau prost intelese de mine…pur si simplu este un cu totul alt stil de umor…chestia asta pe mine ma dispera destul de mult deoarece eu pun mare pret pe umor in comunicarea teraeutica intre oameni cat de cat inalt functionali…dar efectiv nu imi iese…dar nu ma las…o sa invat si asta sper la un moment dat…

  33. lascaris spune:

    incearca sa spui si tu glume ciudate in stilul lor si vezi ce iese (dar nu in prezenta unor pers importante)

  34. LOL ! O idee buna ! Numai ca eu sunt inconjurat mereu de persoane foarte importante si mai ales administrativ net superioare mie, adica TOTI ailalti !

  35. Mai e o chestie care m-a nelinistit la inceput, dar acum nu o prea mai bag in seama…lipsa de colegialitate. Nu stiu cum sa explic…eu zau daca nu am inceract si cu binele si cu raul sa ma integrez in echipa asta de care se tot lauda toti aici, in toate felurile in care m-am priceput eu…dar sunt rezistenti de tot ! Cred ca e o chestie disfunctionala pe undeva si nu e doar de tip „lost in translation”…cred ca intr-adevar e o alta lume, e o lume pe de o parte aparte datorita specificului profesional, dar e si o cultura aparte, cu totul diferita de celelalte cunoscute europeene. E probabil ca si cum as fi in Japonia dintr-o data. Am citit eu odata o carte misto de tot despre o persoana europeana aruncata in cultura de birou japoneza, de Amelie Nothomb, „Fear and trembling”…pai cam asa ma simt si eu

  36. Uite aici stadiile de „culture shock”.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Culture_shock

    Eu inca nu m-am decis pe unde sunt in clipa de fata, probabil pe undeva intre „negotiation” si „adjustment”, mai aproape de „negotiation”, deoarece zau ca daca nu ma simt ca SUA in fata Natiunilor Unite cand vrea sa le convinga ea de o interventie anume ca fiind necesara ! Numai ca, spre deosebire de SUA, eu nu am nici expertiza, nici logistica, nici echipamentul, nici training-ul profesional necesar ! Eu sunt total pe improvizatie, ca doar sunt din Romania, nu ?!

  37. P.S. Vezi, de aia imi place mie de SUA si sunt indulgent cu ea in general. Deoarece, prin prisma experientelor mele, o inteleg si pe ea mai bine !

  38. P.P.S. Mi-am dat seama ca nu sunt bun de parinte. As fi prea indulgent si as tolera destul haos si multi copii prea razgaiati, ba chir total disfunctionali, in jurul meu…pana cand, intr-o clipa, total exasperat, ori ii dau afara pe toti din casa si imi declar independenta, sau le mai ard de-a dreptul cate o scatoalca ! Sa stiti, m-am decis, de acum inainte cine o sa se mai ia de politica externa a SUA insemna ca se ia de mine personal, si o sa ma supar pe ei si o sa ii „etichetez” cu bau-bau-l meu preferat: dignosticul DSM !

  39. Am citit in sfsrsit articolul in lb. norvegiana despre Cartarescu de pe blogul lui Stian. De fapt se refera la traducerea lui din lb. germana in lb. norvegiana a unui articole de prezentare despre Mircea Cartarescu publicat intr-o revista germana. El marturiseste ca nu il citise pe Cratrescu inainte, si de fapt nu face nici o judecata de valoare ci doar prezinta articolul sau tradus lasand pe altii sa comenteze.

    Articolul ala original in limba germana este foarte pueril si prezinta viata d-lui Cartarescu vazuta din perspectiva consolidarii prieteniei romano-germane si il prezinta cariera cu multiple fatete a d-lui Cratrescu, de scriitor, profesor, si jurnalist angajat politic, mai ales pe tema ecologica a problemei rezolvarii Rosia-Montana, dar si pe probleme de nationalism in legatura cu prietenia romanao- rep. moldava (cred ca si de aia il iubesc Norvegienii f. mult, deoarce ei admira punctualitatea germana).

  40. Dintre toate comentariile la articol, prea putine se refera la fondul articolului, majoritatea se refera in mod critic la calitatea traducerii lui Stian. Singurul comentariu interesant este al unei autoare suedeze care scrie sincer ca ea a fost impresionata de cartile d-lui Cartarescu din cauza ca, mai intai, i-a placut de titlurile unor povesti ale sale, (parca in special una ce continea expresia „monstruoasa adolescenta”), insa mai apoi, deoarece ei i s-a parut greu sa inteleaga ce doreste dl. cartarescu sa comunice.

    Observ ca aceeasi tema a fost recent reluata in articolul din revista culturala norvegiana Morgenbladet, in care este din nou prezentat dl. Cartarescu, cu ocazia traducerii unei noi carti ale sale in lb. norvegiana („De ce iubim femeile”…”Orbitor fusese tradus mai inainte”), in care autorul norvegian scrie clar in mod admirativ despre dl. Cratarescu, dar repeta si el aceeasi nedumerire, ca nu prea intelege ce vrea sa zica.

    Eu doresc sa il informez pe dl. Mirce Cartarescu ca:
    1. in general mi s-a spus de catre informatori relativ credibili ca in ceea ce priveste trendurile sociale si de moda, norvegienii ii urmeaza pe suedezi;
    2. zona culturala suedeza-norvegiana a fost informata clar ca dl. Mircea Cartarescu si-ar dori si poate chiar ar si merita o recunoastere macar de nivel de nominalizare la premiul Nobel pt. Literatura (despre care, repet, pt. audienta mai larga, ca sunt „responsabili” suedezii, pe cand norvegienii sunt responsabili pt. cel de Pace);
    3. nu este de prea bun augur ca un critic norvegian, (care are, BTW, un stil foarte clar si frumos), nu reuseste sa inteleaga nici „De ce iubim femeile”, ca despre „Orbitor”, in legatura in care s-a folosit cuvantul „criptic” de mai multe ori, poate ca o mai fi explicabil; insa nu stiu inca daca „acest augur de tip nefavorabil” (stiu, nu exista asa ceva !) denota o parere chiar obiectiva, adica norvegienii chiar nu inteleg nici macar chestia aia simpla romantioasa adolescentina (ceea ce mie mi s-ar parea fff grav la nivel de patologic !), sau doar asa un moft de a repeta ce zic suedezii; prin urmare am sa mai ma informez si o sa mai revin in legatura cu acest subiect; asa, la nivel preliminar, re. romatiozitate, pot sa raportez ca in general am remarcat ca in Norvegia nu prea exista tentative de sinucidere din cauza de amor neimpartasit, lucru care pe mine m-a mirat foarte foarte tare, ca eu chiar credeam ca asta e o tema universal umana..o sa mai cercetez si in legatura cu asta, ca asta mie mi se pare f. interesant;
    4. remarc, asa, in mod tangential, desi nu stiu daca asta ar trebui sa il intereseze pe dl. Cartarescu, sau mai mult pe dl. Baconschi (NB: ministru curent MAE Romania), si poate chiar pe dl. Ungureanu (NB: sef curent SIE/DCI Romania), ca autorul articolului ala german de prezentare spune in clar ca Romania NU trebuie sa mai fie considerata ca apartinand zonei Balcanice (recunosc ca nu am citit foarte atent, este posibil sa ma fi inselat, o sa mai aprofundez, nu va repeziti sa trageti concluzii in mod nejudicios doar pt. ca raportez eu asta aici, o sa mai revin, ca pe politic au inceput sa ma enervezii nemtii mai rau decat francezii in ultima vreme, tine poate mai mult de „fixurile” mele personale, etc.); tot tipul ala scria asa intr-o doara, la nivel de stil de informare simpla generala, cum ca sentimentele de simpatie ale d-lui Cartarescu fata de tara prietena Republica Moldova au fost criticate de Chisinau ca fiind reprezentative pentru un fel de tendinta de „imperialism” romanesc…trebuie acum sa il iau la background check chiar pe autorul ala german, lucru despre care raportez sincer ca mi-e foarte lene sa il fac, dar o sa o fac si pe asta, din cauza ca m-a enervat Die Welt RAU de tot re. niste comentarii politice cam neetice si neavenite post-atentat terorist criminal recent Norvegia…de tip de „cine zice ala e”; bottom line: mai cercetez, mai revin, nu va speriati, nu e decat poate reactie din aia temporara de soc, o sa treaca, etc.;
    5. abia acum mi-a dat eu seama de ce am „dezacordul” asta de afinitate cu dl. Mircea Cartarescu: am aflat ca dansul a comentat in public ca i-a placut autorul Thomas Mann f. f. mult, la fel ca si mie, insa dansul s-a identificat cel mai mult cu Adrian L. din „Dr. Faustus”, care mie mie se pare o carte mai slaba decat „Buddenbrooks”, sau chiar decat „Muntele Magic (Vrajit)”; in „Buddenbrooks” este vorba despre o familie la modul realist, nu clasic romantic (ca in Galsworthy), deci nu ai cum sa te identifici cu cineva anume decat in mod coincidental (la Galsworthy, opinez eu, ca ne tindem sa ne identificam ori cu Irene ori cu Soames, nu depinde de sex, ci mai mult de preferinte initiale prevestitoare de tip inclinatii politice timpurii); iar in „Muntele Magic” ,(imi place mie mai mult sa ii zic asa, e din cauza d-lui Walt Disney !), care, opinez eu, e de tranzitie clasic-realist, si chiar timpuriu suprarealist, ne identificam pe rand si cu Chauchat si cu Castorp daca suntem mai disociativ-isterici, (asa ca mine), sau ori cu unul ori cu altul. (BTW, a propos de realismul literar european, nu stiu daca am mai zis-o, ca sunt tare mandru de descoperirea mea: il anunt pe dl. Borges ca „semintele” realismului european NU sunt in saga nordice, dupa cum a opinat dansul odata pe cand inca spera sa ia premiul Nobel, ci SI mai devreme, cu vreo 2 secole cel putin, in literatura clasica heian japoneza ! Incurajez in acest moment pe toti psihologii interesati de terapie de familie sa inceapa sa invete lb. japoneza, si sa se intereseze despre posibile burse de studii pt. Japonia. Il rog totodata in mod respectuos pe Excelenta sa, dl. Ambasador Natsuo Amemiya, sa ia in considerare si posibile schimburi culturale romano-japoneze si pe domenii de psihologie clinica, nu numai de literatura/arta sau stiinta/tehnica, deoarece, IMHO, ar fi chiar practic UTILE la nivel cat se poate de REALIST de win-win bilateral). Revenind la dezacordul de afinitate dintre mine si dl. Mircea Cartarescu, eu pot sa ii transmit ca eu nu m-am identificat niciodata cu Adrian L., ci doar cu cuplul Claudia-Castorp, si ca, in general, tema lui Faust mi se pare oarecum depasita si desueta, (poate in afara temei de domeniu mai restrans de etica de business, care mai este si ea aplicabila in secolul XXI, mai ales pe zona Balcani), desi a fost si ea interesanta la vremea ei, si mai este uneori reluata si de Hollywood, in filmele de tip „Devil’s Advocate”;
    6. in concluzie, desi mie nu mi se mai pare interesant acum de cercetat de ce oare nu am asa o parere grozava despre scriitorul de limba romana de interes regional-european Mircea Cartarescu, (ca m-am lamurit destul), consider ca investigatiile mai amanuntite in continuare despre persoanele care au comentat despre dl. Cartarescu in mod critic imi pot fi in continuare utile atat pentru dezvoltarea personala a experientei mele de analist, cat si poate, utile, din cand in cand, pentru a descoperi informatii posibil utile dezvoltarii competentei generale a personalului MAE, si, in mod cu totul ideal, daca am noroc asa la intamplare, si dezvoltarii unor tactici operationale punctuale de posibil interes pt. DCI.

  41. P.S. Lascaris, nu stiu daca te-am anuntat, tu esti viitorul candidat propus de mine pt. numire in functia de viitor Ministru de Justitie Romania. Despre alti candidati: Mircea Vladut la MAI, cu de_ce la SRI, si zoso la STS, (Dl. G. Maior, sef curent SRI, va pleca ambasador la Seul), Zully Mustafa la Ministerul Educatiei, Cercetarii, Patrimoniului si Culturii (cu un post pe Educatie de ministru adjunct rezervat pt. dl. Igas, ministrul curent MAI), Roxana Radu la Turism, Tineret si Sport, MApN ramane la fel, Ministerul Economiei si Comertului ramane la fel (doar scoatem din titlu expresia „mediu de afaceri” si renuntam la un serviciu mai redundant, mai in viitor, nu imediat), Fanel la Finante, Marinel la Munii, (comentatori pe

  42. …sorry, Marinel la Ministerul Muncii, Aurel la viitoarea agentie nationala a comunicarii si societatii informationale (se desfiinteaza ca minister, si se restructureaza ca agentie, Fanel, Marinel si Aurel fiind niste comentatori de pe blogul lui de_ce).

    Am nevoie sa aflu daca ar ridica vreo problema constitutionala daca as scoate dept. de Corectii de sub Ministerul Justitiei si sa il pun sub o comisie mixta administratic-consultativa MAI-Sanatate.

  43. LOL ! Tocmai am recitit ce am scris: ce ciudat „suna” intr-adevar stilul asta convertionalist. Dar eu nu ma pricep sa ma exprim in scris, decat cel mult la nivel de rapoarte; daca incerc sa zic ce gandesc, scriu asa cum as vorbi cu cineva. Insa in real life ar exista teoretic niste pauze, (de dialog, de masa, de fumat, etc.), intre diversele idei. Pe cand pe pagina scrisa, eu scriu asa la rand, una dupa alta, ce aveam eu in cap in cele 15-20 de minute premergatoare, plus ce mai imi vine in cap si in timp ce scriu, si, din pacate mai ales pt. estetica stilului (formei), nu ma intrerupe nimeni. Zau ca nu o fac expres, este doar din lipsa totala de talent la comunicarea scrisa.

  44. …voiam sa zic stil „conversationalist”…

  45. Doresc sa iii comunic d-lui Mircea Cartarescu ca am citit inca un articol scris in 2007 de dl. Jörg Plath despre el, si ca eu sunt cu totul de acord cu parerea exprimata de dansul ca „varsta postmodernismului s-a incheiat in 2001” si chiar il felicit in legatura cu acest insight pe care, DIN PACATE, inca parca nu-l intelege prea multa lume din Europa. Totodata doresc sa ii comunic d-lui Mircea Cartarescu ca m-a induiosat in mod pozitiv ca dansul a INCERCAT sa se autodescrie ca un „neoromantic” in fata audientei vorbitoare de limba germana, inclusiv limbi germanice, insa ii transmit direct ca acest termen nu a putut fi inteles in sensul dorit de domnia sa nici de catre o prea mare parte a unei potentiala audienta din Republica Federativa Germana, nici, mai ales, de catre o audienat Scandinava.

  46. 1. imi cer scuze masive pentru stalcirea numelui oficial al Republicii Federale Germane, a fost fara intentie, ma gandeam la Rusia mai devreme;
    2. sunt inca oarecum tulburat ca nu am reusit inca sa inteleg daca dl. Jörg Plath a fost cel care a opinat ca Romania ar fi la distanta de Balcani, sau ca era interpretarea lui despre o posibila opinie in acest sens provenita de la dl. Cartarescu; oricum ai da-o mie mi se pare o eroare, atat din punct de vedere cultural, cat si din punct de vedere geopolitic cat se poate de actual;
    3. nu doresc sa comentez prea pripit, fara sa cercetez ceva mai mult de ce am opinat ca nici populatia RFG actuale nar putea sa nu inteleaga ce voia dl. M. Cartarescu sa explice cu adevarat despre dansul si despre viata dansului cand a zis ca el doreste sa se considere „neoromantic” (viata profesionala evident);
    4. in mod cat se poate de realist, forte putina lume din Scandinavia va intelege ce inseamna „neoromantic” asa cum intelege si doreste sa exprime dl. Mircea Cartarescu; eu personal il consider un aspirant ETIC la neoromanticism, insa nu reuseste sa transmita acest lucru direct prin textele sale pe care le-am citit eu pana acum (NU am citit „Orbitor”);
    5. daca ar fi ceva ce i-as putea sa ii recomand in mod cat mai siincer si la nivelul inca foarte superficial al cunostintelor mele despre cultura contemporana mai larga europeana, ar fi sa mai incerce sa viziteze Viena in sensul unor interviuri in mass-media culturala…se poate si on-line, nu e neaparat nevoie de deplasare fizica acolo, desi, bineinteles, ar fi mai de impact daca ar putea sa apara la TV Austriac, sau macar sa acorde un interviu vreunei reviste culturale Vieneze mai importante…imi cer scuze ca eu personal nu am habar de scena culturala din RFG, daramite de aia din Austria, dar poate ca totusi l-ar putea ajuta Ambasada Romaniei din Viena (nici nu vreau sa AFLU cine o fi cu culturalul acolo in momentul de fata, deoarece nu doresc sa fac ulcer de nervi…ca mi se ridica tensiunea automat de cate ori dau click pe site-ul MAE curent);
    6. nu stiu daca a fost tradus in limba engleza acea poveste semi-politista, semi-confesionala despre timpul Zarazei; daca nu, il rog eu sa depuna un efort si sa o traduca la nivel calitativ superior pentru publicare, sau republicare in limba engleza.

    O sa mai revin dupa ce imi trag sufletul o vreme, ca mie personal nu imi face bine sa aud sau sa citesc prea multe chestii culturale sau politice, sau mai ales culturalo-politice in limba germana…e o chestie personala, si nu doresc sa comentez, sau mai ales sa dau „recomandari” la nivel pur instinctiv emotional, ca nu este etic sa fac acest lucru. Raman in continuare bine intentionat in legatura cu sprijinirea cator mai multi autori contemporani de limba romana, dar trebuie totusi sa fie cat de cat talentati, translatabili si inteligibili pe international in mod curent contemporan, ca altfel nu merge. In momentul de fata, poate doar dl. Ovidiu Bufnila ar avea o sansa pe zona culturala de limba engleza si italiana, si d-na Rodica Ojog-Brasoveanu pe cea franceza si italiana si spaniola. Scriu cat se poate de SERIOS, desi imi marturisesc in mod cate se poate de autocritic SINCER nivelul extraordinar de superficial pe care il am eu in ceea ce priveste scena literaturii romane profesioniste de fictiune contemporana (adica aproximativ ultimii 35 de ani).

  47. Textul „Zaraza” scris, dupa cum ne anunta Mihai Hristea, de dl. Mircea Cartarescu, insotit de cateva comentarii pe marginea acelui text, se afla aici:

    http://hristea.wordpress.com/2011/06/14/zaraza/#more-2391

  48. Mihaela Chelaru spune:

    Imi poti spune te rog de unde ai cumparat cartea?

  49. lascaris spune:

    In urma cu aproape un an, de la Carturesti.

  50. Someone essentially lend a hand to make seriously articles I
    might state. That is the very first time I frequented your website page and thus far?
    I amazed with the analysis you made to make this actual submit extraordinary.

    Wonderful task!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s