Copiii – ratiunea de a fi


Nu am mai scris de ceva vreme şi asta cu un motiv întemeiat. Nu puteam scrie despre nimicuri sărind peste un eveniment foarte important în viata noastră, iar despre lucrurile esenţiale este greu să scrii.

Pe data de 1 iunie 2011 s-a născut fetiţa noastră, un copil aşteptat şi foarte mult dorit. Mai avem un copil, care acum are patru ani – o dulceată de băieţel frumos şi cu sufletul curat ca de înger.

Sarcina Ne-am pregătit din timp pentru ce va urma. înainte de a rămâne însărcinată soţia mea a urmat o cură de detoxifiere-vitaminizare. Eu m-am ocupat de acest proces. I-am cumparat bidonaşe cu aloe vera, îi faceam sucuri naturale în care puneam cantitatea de aloe, miere şi lăptişor de matcă. Asta a durat cam 5-6 luni, timp în care în urma multor discuţii am şi hotărât (definitiv şi irevocabil) să avem un a-l doilea copil.

La primele semne de întrebare am dat fuga până la cea mai apropiată clinică, unde la eco nu ne-au putut spune decât că peretele uterului s-a ingroşat, ceea ce înseamnă că se pregăteşte de sarcină, de văzut nu se putea vedea altceva. Ne-au dat să luam acid folic.

Ne-am tot gândit la ce medic să ne ducem. Am căutat pe internet, am întrebat cunoscuţii. Am ales vreo trei doctori, dintre cei mai buni din oraş şi am zis să mergem la toţi şi să vedem la cine rămânem. Primul vizitat – primul ales. Ne-a plăcut că părea documentat, competent şi experimentat, bonus este şi pedant, iar nouă, cu multele întrebări pe care le aveam, ne-a convenit acest lucru.

Vizitete aveau loc (teoretic) cam la trei săptămâni, iar eco era obligatoriu de fiecare dată. De la prima vizită ne-a dat un complex de mitamine care să înlocuiască simplul acid foloc – Femibion (pt primul semestru). Pe lângă diversele vitamine şi minerale necesare, acidul foloc din conţinut cică s-ar elibera treptat.

Doctorul are un “protocol” (cum îi place să îi spună) de la care nu se abate deloc, iar asta a inclus triplul test şi în funcţie de rezultat amniocenteza ; rezultatele au ieşit bine (dar până ne-au anunţat am avut emoţii zdravene). Când au venit rezultatele, coroborate cu ecografia, ne-am linistit.

Pentru sementrul doi ne-a schimbat vitaminele cu Femibion II, care pe langă pastila de vitamine mai are şi o capsula gelatinoasă cu ulei de peşte.

Naşterea a avut la o clinica particulara unde lucrează (şi este acţionar) doctorul, căci el nu mai are naşteri altundeva. Totul bine şi frumos la clinică, personal zâmbitor şi politicos şi condiţii de hotel. Interesant este că o parte a asistentelor şi infirmierelor (cele pe care le-au luat pentru experienţă, să fie cineva care ştie ce face) la spitalul public sunt nişte acrituri plictisite şi dictatoriale (ştiu asta de la primul copil care s-a născut la spitalul de stat) iar aici numai miere şi lapte.

Soţia mea a avut o lipsă zdavană de fier după naşte, cee a ce a impus perfuzii cu fier, vitamine şi chiar două pungi cu sânge pentru transfuzie. Asta a însemnat încă trei zile în plus de spitalizare. S-au cam alarmat, căci nu prea le convine ca cineva să aibă probleme, ar da foarte prost la afaceri.

Conluzie – e frumos la clinicile particulare, dar sunt cam timoraţi de perspectiva complicaţiilor, iar un caz mai grav probabil l-ar trimite val-vârtej la spitalul de stat (cred).

Acasă am pregătit din timp culcuşul – văruit, pătuţul primului copil pe care l-am recuperat de la un alt bebe care între tim a crescut etc.

Eu încerc să fiu un tată implicat, mai implicat decât la primul copil (care acum mi-a sărit în braţe). Definirea unui tată bun este un subiect descis, iar o definiţie dificil de dat. Un tată bun este cel care îşi petrece mult timp cu copii, un tată care le asigură condiţii de viaţă bune (şi foarte bune), un tată grijuliu… Dacă te ocupi de carieră ai puţin timp pentru copii şi vicevarsa. Greu. Sigur este că un tată bun trebuie să îsi iubească copii, restul depinde de la caz la caz.

Botezul Chiar astăzi este botezul şi m-am gândit că înainte de eveniment să scriu câteva rânduri. Biserica este aceeaşi unde l-am botezat şi pe înâtiul nostru născut, aflată într-un cartier linistit de case. Am făcut exerciţii cu fetita pentru a o pregătii pentru ceremonia botezului ; preotul o va ridica, o va scufunda în apă şi asta fără foarte mare gentileţe, aşa că în zilele anterioare am făcut şi eu căteva miscări asemănătoare (plus întorsul regulamentar pe burtă).

Acest blog ar putea fi un jurnal cu gândurile, lecturile, problemele şi preocupările mele la o vârstă încă verde, pe care, mai târziu, copii mei îl pot citi şi mă vor cunoaşte şi altfel. Copii nu îşi cunosc părinţii decât târziu, nişte oameni maturi şi oarecum pietrificaţi. Acum sunt încă viu, citesc, lucrez la teza de doctorat, mă lupt pentru un loc sub soare, într-un cuvânt sunt în mişcare.

Mă opresc aici căci, evenimentele se precipită şi nu mai pot sta la calculator.

29 comentarii la “Copiii – ratiunea de a fi

  1. mulliganoglu spune:

    sa fie sanatoasa si sa va bucurati de ea!

  2. 1. apreciez enorma ca ti-ai gasit timp sa scrii si pe blog in perioada asta extraordinar de plina si de ocupata;

    2. bineinteles ca urez din tot sufletul toate cele bune atat pt. fetita cat si pt. baietel, si pt. mama lor, si, mai la urma, si pt. tine, ca meriti si tu macar o felicitare acolo;

    3. sa stii ca eu m-am emotionat extraordinar cand am citit ce ai scris; efectiv mi-am adus aminte asa destul de brusc ca atunci cand aveam eu cam 4 ani, tatal meu era si el la niste cursuri de drept international post-universitare (absolvise ASE-ul, si dupa aia a facut cursurile astea); si acum tin minte ca era o perioada probabil destul de stresanta pt. el ca mereu imi pretindea sa fiu in pat dormind de dupa masa (intre 2.30 si 4.30) cand venea el acasa…iar eu nu voiam sa dorm dupa masa…si ma jucam, cu complicitatea bunicii, pe care o manipulam cum voiam eu, pana cand auzeam cheia lui tata in usa, si atunci ma azvarleam in pat cu patura peste cap si ma prefaceam ca dorm, sau ca abia atunci m-am sculat, dar sigur ca eram transpirat, si rosu ca un rac, plus ca rasuflatul meu inadins mai tare decat de obicei nu pacalea pe nimeni ! Si tata se prefacea si el ca era suparat pe mine ! Si eu ma prefaceam ca ma intristez asa o clipa si ca iau in seama dojana lui ! Si pe urma ne plictiseam si unul si altul de „teatrul asta” si incepeam sa ne jucam impreuna pana venea si mama de la servici pe la 5.30. Iar dupa ce mancam cu totii de seara, tata se incuia in dormitor ca sa aiba cateva minute de liniste ca sa invete, ca eu precis ca nu aveam de gand sa ii dau pace daca statea in sufragerie. Si intr-o duminica o data tata si mama faceau curat in casa, si parca tata se dusese jos sa bata un covor, iar eu am vrut sa ma joc „de-a tata” si m-am dus in dormitor si m-am incuiat pe dinauntru ca sa fiu si eu ca tata. Dar dupa aia nu am mai putut sa deschid usa, ca se intepenise cheia, si nu aveam destula forta in degete, si am intrat in panica. mama era de partea cealalta a usii . Pana la urma am rezolvat problema luand cheia din usa si aruncand-o pe geam lui tata care era afara si apoi el a venit sus si in sfarsit m-au eliberat ! Tin minte si acum ca NU s-au suparat pe mine de loc. Erau doar bucurosi ca m-au „salvat”. dar si acum tin minte ca eu m-am suparat pe mine insumi. Cred ca a fost prima oara cand m-am simtit eu vinovat, ca eram prea mic sa cunosc acest sentiment inainte. De aia mi s-a parut asa extraordinar ca tata nu s-a suparat pe mine ca am vrut sa-l imit, ba chiar am facut si o boacana de m-am incuiat singur in camera acolo de era sa mor de foame si de sete poate…etc ! (Asa exageram eu in mintea mea, ca intrasem in panica rau de tot !)

    4. nu am tinut sa te plictisesc cu chestiile astea…dar uite ca de obicei, inainte sa stiu ca ai copii, eu eram cel care avusese sentimente oarecum paternale fata de tine asa de la distanta, (probabil pt. ca te simteam ca te lupti inca cu perioada studiilor, care totusi pt. mine s-a incheiat); dar uite ca acum cand ai povestit despre copiii tai, si ca ai un baietel de 4 ani deja, plus o fetita abia nascuta…acum eu sunt cel care m-am simtit prea tanar (mai bine zis imatur) fata de tine, deoarece te-am vazut in pozitia de tata, si eu ma gandeam la vremurile alea cand aveam si eu doar 4 ani !…1984…oare ce se petrecea in lumea aia mare pe atunci cand lumea mea era formata din mama, tata, doua bunici, un bunic, un TV care nu arata prea multe lucruri, si un radio ?

    Torvill & Dean la JO de iarna Sarajevo:

    Terms of Enderment ia mai multe premii de Oscar:

    Suedia castiga Eurovision-ul:

    JO de vara de la Los Angeles (boicotate de URSS si alti sateliti ai sai in acel an, dar nu de Romania):

  3. lascaris spune:

    mulliganoglu ; Rudolph – va multumesc pentru frumoasele urari.
    Rudolph recunosc ca nu iti citesc toate comentariile pe care le faci pe blogul meu, unele fiind foarte lungi si pe langa subiect (le aprob doar), dar pe acesta l-am citit cu interes si placere. L-ai scris din inima.

  4. impricinatul spune:

    hei!
    mult noroc si sa fie sanatoasa!
    n-am retinut… cum o cheama?

  5. lascaris spune:

    multumesc pentru urari. nu am spus cum o cheama

  6. @ „impricinatul”, o intrebare off-topic: faptul ca eu nu am acces la blogul tau e din greseala sau expres ?

  7. @ lascaris: scuze de off-topic-ul de mai sus…dar sa stii ca asa e cu rivalitatea intre frati ! (chiar daca baietelul, fiind mai mare, se va stradui totusi, din toate rasputerile sa fie asa mai galant-politicos-ocrotitor fata de surioara mai mica mai ales daca esti tu de fata !)

  8. @ „impricinatul” (just in case, ca am mai dat peste panicarzi, sau, mai rau, paranoici in viata mea…nu zic ca asa esti tu, doar just in case): comentariul de mai sus catre lascaris era doar un exemplu pt. cazul specific al lui lascaris, NU avea nici o legatura cu tine si cu mine, si tin sa clarific totodata pt. toata populatia globala care citeste acest blog ca intrebarea mea catre „impricinatul” era doar din simpla curiozitate, fara nici o ironie subtila, (ca la astea chiar ca NU ma pricep si nici nu intra in atributiile mele oficiale de serviciu sau de hobby), sau intentie de „provocare” (la astea mai ma pricep, dar nu le aplic chiar asa la toti, in nici un caz ca hobby, ci doar, in mod/scop defensiv, la cei carora le fac uneori background check pt. anumite pozitii de functionar de stat de interes, sau, f. f. rar, desi uneori posibil ca sarcina de serviciu, in mod/scop ofensiv) !

    • impricinatul spune:

      scuze, lascaris, dar trebuie sa-i raspund lui rudolph aici.
      nu, nu am pust nici un fel de oprelisti blogului. treaba e ca nu ma prea pricep la setari, iar tapirul, mosierul care imi gazduieste blogul si care se pricepe la toate alea, e in concediu…
      inca o data, scuze, lascaris!

  9. Sa va traiasca si sa fie sanatoasa!
    O curiozitate personala: de ce ati facut amniocenteza, a recomandat doar asa sau……? Curiozitatea e legata de procedeul medical nu de decizia voastra, e ok daca nu raspunzi 🙂

  10. lascaris spune:

    nu-i problema. Am facut triplu test, care a indicat o anumita marja de risc, insa asa cum ne-am informat si cum ne-a spus si doctorul triplul test este doar un screening pt a stabili cine merge la amniocenteza. Noi am facut si amniocenteza pt a inlatura orice urma de indoiala, din fericire a iesit fara nici o anomalie.

  11. @ impricinatul: multumesc pt. raspuns; e OK, nu stiam ca blogul tau este tehnic gazduit de „tapirul”; eu am ban de la toate blogurile care au vreo tangenta cu „tapirul”, e OK, e o chestie veche si, se pare, ireversibila, nu e cazul sa faci nimic in legatura cu asta

  12. re. bebe in general, nu fetita lui Lascaris, ci toti bebe in general, am gasit de curand, (pornind de la o stire culturala despre un serial TV de pe alt blog), un articol interesant despre probleme de etica (inclusiv jurnalistica !) legate de sarcinile multiple (care survin de obicei la mame care folosesc unele tehnici de reproducere asistata si se trezesc insarcinate cu vreo 6-8 feti):

    http://www.climb-support.org/pdf/ethicalissuesHOMarticle.pdf

    Am gasit o lista simpla de resurse de bioetica propuse de Universitatea Santa Clara din SUA, si pagina respectiva contine si linkuri catre resurse pt. alt fel de etici, de business, de exemplu, si bloguri de etica, etc. Mie mi s-a parut un punct bun de pornire, usor de folosit si de inteles, asa ca ii dau link aici.

    http://www.scu.edu/ethics/practicing/focusareas/medical/

  13. Si, tangential acum, insa gandindu-ma si la taticul Lascaris profesionistul (!) si la etica educatiei juridice, am citit recent o stire pe un blog re. niste avocati din statul NY care si-au dat in judecata facultatea deoarece li s-a parut ca le-a facut promisiuni fara acoperire re. posibilitatile de a-si gasi de lucru dupa absolvire, mai ales tinand seama de datoriile uriase acumulate din cauza cheltuielilor de scolarizare !

    http://news.yahoo.com/blogs/lookout/law-grads-sue-school-degree-indentured-servitude-205815018.html

  14. lascaris spune:

    Ha, ha asta a fost tare. Si-au dat in judecata facultatea deoarece nu si-au gasit de munca. Interesant totusi, intr-adevar pt a strange saxe de scolarizare, multe facultati ii incurajeaza pe studenti sa viseze la cariere frumoase.

  15. Multumesc pt raspuns, Lascaris.
    Am intrebat pentru ca ma gandeam ca medicii din ro au ei un elan, asa, in a recomanda amniocenteza……

  16. lascaris spune:

    Dimpotriva, eu cred ca medicii din ro nu prea respecta planul de teste prenatale. Modul in care ne-a recomandat amnio a fost corect (zic eu) – si anume in urma triplului test.

  17. impricinatul spune:

    nu mai sunt avizat in ce priveste protocoalele de urmarire in prenatal, asa ca n-am cum sa spun daca medicul cu pricina le-a respectat sau daca nu cumva… n-a adoptat o strategie curenta in zilele noastre, si anume cea de „medicina defensiva”.
    medicina defensiva este cea care te face, ca medic, sa supraprescrii investigatii si tratamente, astfel incat sa te pui la adapost de eventuale procese de malpraxis. pentru pacienti este OK pana la un punct, dar, din punct de vedere al sistemelor de sanatate, aceasta atitudine devine extrem de costisitoare financiar, conducand astfel la epuizarea prematura a resurselor economice.
    in US, la NY, de pilda, practica medicinei defensive ajunge la o rata extrem de inalta, de peste 90%. Dar, ceea ce la prima vedere pare etic si corect, devine o povara pentru asigurati, prin cresterea cheltuielilor. fireste, daca platesti „din mana” pantru a supraprescriere a investigatiilor, sistemul nu mai are de suferit.
    la noi, in Ro, insa, mare parte din clinicile private isi trag bani SI de la sistemul public, i.e., de la casa nationala de asigurari, pe langa onorariile ridicate de la pacienti, recte, sug de la doua tzatze, ceea ce este tipic pt. felul in care se organizeaza businessul carpato-danubian. in acest caz, medicina defensiva acoperita SI din fondurile sistemului public, va creste povara financiara generala.

  18. lascaris spune:

    Impricinatule ai dreptate in privinta “medicinei defensive”. Dincolo de protocolul pe care il urma cu strictete, am simtit o preocupare de a se pune la adapost -„facem, asta, ailalta, este maximul posibil, restul medicina poate controla” In clinica respectiva se faceau cezariene pe banda rulanta – sunt mai comode si mai sigure. De la inceput am vazut ca prefera cezariana, in timp ce noi vroiam nastere naturala. A fost cezariana datorita pozitiei copilului – am vazut o oarecare bucurie in ochii doctorului (avea un argument forte pt cezariana). Noi am intrebat asa (de dorul artei) daca se poateface o nastere normala (vazusem ceva la discovery) el a zis ca da, insa (in aceasta eventualitate) a spus ca nu se baga.

  19. Norvegia, daca intereseaza pe cineva, are una din ratele cele mai mari de fertilitate din Europa, cu aprox. 2 copii nascuti/femeie (judetul in care locuiesc eu fiind chiar cel fruntas…ma rog, nu din cauza mea !). Finlanda are 1,85, Danemarca are 1,75, Suedia 1,66, iar Islanda depasindu-le pe toate cu aprox. 2,15. Majoritatea copiilor se nasc in afara casatoriei, insa NU cresc cu mame/parinti singuri, deoarece majoritatea persoanelor din Scandinavia traiesc in concubinaj oficial, care, in lb. norvegiana, se numeste samboerskap, si care, alaturi de casatorie, ekteskap, si parteneriat homosexual, partnerskap, reprezinta cele 3 forme oficiale de relatii despre care vorbeste Codul Familiei din Norvegia, ekteskap-ul si partnerskap-ul avand din ianuarie 2009 exact aceleasi drepturi si obligatii, diferind doar la nume, iar samboerskap-ul, concubinajul, niste drepturi/obligatii ceva mai restranse, dar totusi importante si ele pt. cresterea copiilor in comun. In mod comun 2 concubini traiesc impreuna, fac vreo 2 copii, si dupa aia, uneori, se casatoresc. Antrenarea femeilor in activitati de purtatoare de sarcina (cu copilul care sa apartina prin contract prestabilit altei familii) nu este permisa in Norvegia, majoritatea persoanelor interesate de asa ceva deplasandu-se in Asia, mai ales India.

    Oarecum tangential, re. moravuri, Codul Penal Norvegian pedepseste doar solicitarea, nu si oferta, de servicii de prostitutie, si aceasta criminalizare este extinsa si asupra cetatenilor norvegieni aflati ca turisti sau in interes de serviciu in alte tari, daca acestia sunt cumva prinsi angajati in activitati de solicitare de prostitutie. Au existat voci in presa care au cerut si extinderea criminalizarii asupra norvegienilor care solicita servicii de mame purtatoare in alte tari, argumentand ca asa ceva este tot un fel de exploatare a unor populatii mai vulnerabile economic, insa contra-argumentul a fost ca, in cazul mamelor purtatoare, nu e vorba numai de exploatare criminala, dar, in principal, de faptul ca o femeie care naste biologic un copil este considerata legal mama acelui copil, deci de definitia legala a parentajului, si nu poate fi declarata „decazuta” din drepturi asa aiurea, doar ca vor unii sa o plateasca sa poarte ea copilul dorit de ei.

  20. lascaris spune:

    Interesant ce spui, eu credeam ca nordicii stau cam prost la capitolul acesta.

  21. we spune:

    Felicitari, Lascaris!!

  22. La care capitol: prostitutie/moravuri, sau fertilitate ?

  23. impricinatul spune:

    da, corect, si pe mine m-au luat prin surprindere datele astea, mai ales de cand citisem isteria aia legata de „disparitia” popoarelor etc.

  24. Alta surpriza despre scandinavia, la care eu personal nu m-am asteptat, a fost faptul ca aici efectiv aproape ca nu am vazut cazuri de tentative de sinucidere din dragoste neimpartasita sau inselata. In multe zone culturale din lume tema asta este destul de frecventa, insa se pare ca in Scandinavia, sau cel putin in Norvegia, nu. Ba chiar atunci cand am remarcat asta cu oarecare mirare fata de niste colegi de aici, s-au uitat la mine de parca eram un primitiv din Papua-Noua Guinee care le aducea aminte despre niste superstitii total desuete care nu isi mai au locul de mult in lumea modern contemporana. Este formidabil ce indepartata/desprinsa este cultura norvegiana, (nu indraznesc inca sa generalizez la nivelul intregii Scandinavii, deoarece nu stiu inca destule, plus ca totusi exista diferente destul de mari culturale intre popoarele care traiesc in diferitele tari scandinave), de romantismul clasic cunoscut Europeean…efectiv de parca nu s-ar fi intamplat la numai cca. 400 de mile nautice departare. Adevarul e ca atunci cand era inventata tiparnita (pe la jumatatea sec. XV), care avea sa popularizeze literatura romantica a renasterii europeene (mai ales italiene) in viitoarele secole mai peste tot prin jur, populatia Norvegiei actuale abia isi revenea de la epidemia de ciuma care ii ucisese, fara exagerare, 1/2 din populatie cu numai un secol inainte, plus ca era cam ocupata cu tranzitia de la alianta supusa Suediei la cealalta de sub Danemarca, deci numai de romantisme nu avea chef, si deja increderea ii fusese atat de groaznic tradata, de eu cred ca asta a avut un efect profund de tot asupra intregii culturi care s-a dezvoltat ulterior in acesta zona.

    Re. moravuri sexuale in Norvegia:

    http://www2.hu-berlin.de/sexology/IES/norway.html

  25. Ultimele statistici re. natalitate in Norvegia ! A cazut pe locul 4 in Europa la numai 1,95 copii/femeie dupa Islanda, Irlanda, Franta si Suedia ! Suedia a luat-o inaintea Norvegiei la natalitate pt. prima oara dupa 15 ani ! Dl. Helge Brunborg, cercetator senior la Biroul Central de Statistica ne anunta ca, desi stam inca bine, si, in plus, datorita influxului recent de imigranti din Europa de Est, Oslo a depasit 600,000 de oameni, si in primavara lui 2012 vom ajunge la 5 milioane total, este totusi neaparat nevoie sa depasim din noul pragul de 2 copii/femeie ! Trebuie macar sa batem Suedia !

    Re. lumea larga, dl. cercetator ne roaga sa ne uitam la numerele de pe site-ul Natiunilor Unite. In octombrie 2012, se estimeaza ca populatia globala va ajunge la 7 miliarde.

  26. Hello. Ce mai fac copiii ? Au fost minim necesar de cuminti pe 5 decembrie astfel incat sa primeasca ceva frumos in ghete pe 6 ? A aterizat pomul de Craciun pe balcon, sau deja in casa ? S-a trimis lista de cereri pt. cadourile dorite la adresa corecta a biroului lui Mos Craciun din Korvatunturi, Suomi ?

    http://www.santaclaus.fi/?deptid=8044

    =========

    Uite un videoclip despre niste obiceiuri de din jurul Craciunului, din Norvegia:

  27. lascaris spune:

    Cupii sunt cuminti si nu prea (valabil mai ales in cazul celui mare). Bradul e pe balcon, lista de cadouri exista.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s