Marile cărţi ale dreptului. Drepturile reale principale


Cum adică drepturi reale ? Drepturile reale sunt acelea pe care titularul lor le poate exercita nemijlocit şi singur asupra unui bun. Principalul drept real este dreptul de proprietate, acesta este dreptul real complet, având toate atributele e (jus possidendi, jus utendi, jus fruendi, jus abutendi), restul drepturilor reale sunt dezmembrăminte ale acestuia.

Posesia este o stare de fapt, ea nu se întemeiază pe un drept. Nereglementat, însă, prezent în jurisprudenţă şi analizat în doctrină este dreptul de retenţie – dreptul pe care îl are cineva asupra bunului altuia de a-l reţine până la executarea unei anumite obligaţii, aflată în legătură cu bunul).

În privinţa drepturilor reale pot menţional două cursuri foarte bune – Ion Filipescu şi Corneliu Bârsan.

În facultate, drepturile reale le-am învăţat după Ion Filipescu, mai exact după o copie a cărţii lui.

Mai târziu, când m-am pregătit pentru admiterea în barou am folosit cursul lui Corneliu Bârsan.

Cele două cursuri au valoare egală, eu unul nu pot pune pe unul în faţa celuilalt. Ambele tratează chestiunile tradiţionale ale materiei, din loc în loc apar trimiteri la speţe şi note de subsol cu explicaţii şi comentarii suplimentare interesante. Dacă tot am adus vorba de comentariile din  notele de subsol, trebuie să spun că multe din acestea sunt mai interesante decât ce scrie deasupra.

În linii mari acestea sunt princilalele teme ale oricărui curs privind drepturile reale : patrimoniul ; clasificarea bunurilor ; dreptul de proprietate (publică şi privată) ; modalităţile dreptului de proprietate ; dezmembrămintele dreptului de proprietate ;  posesia ; apărarea dreptului de proprietate ; . modurile de dobândire a dreptului de proprietate ; publicitatea imobiliară.

Materia drepturilor reale este cea mai accesibilă parte a dreptului civil, se învaţă de plăcere. Singura parte mai neplăcută este publicitatea imobiliară. Sigur terminologia legii speciale şi formalismul procedurilor imprimă un caracter arid acestei părţi, însă  cursurile de civil nu au o scuză pentru cele câteva pagini aproape de naînţeles pentru student. În esenţă este simplu există anumite registre şi alte documente în care se înscriu datele privind imobilele şi proprietarii acestora pentru ca toată lumea să ştie, prin aceasta fiind protejaţi atât titularii drepturilor cadastrale, cât şi terţii. Ce mare filosofie ? În câteva pagini de explicaţii totul poate deveni clar şi încă ceva – problema să fie prezentată aproape de ce se întâmplă în practică. Astfel lucrurile se clarifică, căci dacă ne rămânem în sfere înalte şi abstracte săracul student nu înţelege mai nimic.

Să închei cu ceva interesant – conceptul de time-sharing. Este sau nu time-sharing o modalitate a dreptului de proprietate. Spre deosebire de dreptul de proprietate pe cote părţi, time-sharing-ul dă titularului posibilitatea de a folosi bunul (în integralitatea lui) pe o anumită perioadă de timp. Deci ceeace se fracţionează nu este dreptul de proprietate asupra bunului ci timpul în care bunul poate fi folosit. Ar fi multe de spus, promit să revin asupra chestiunii. Deşi ştiam foarte bine că problema time-sharing-ului nu intră în tematica de examen pentru barou nu m-am putut abţine să citesc cu mare interes cele câteva pagini pe care Corneliu Bârsan i le acordă.

9 comentarii la “Marile cărţi ale dreptului. Drepturile reale principale

  1. Oare dreptul de uz al unei locuinte pe 55 de ani, asa cum se intampla cand cumperi real estate in formula Leasehold in Hawaii face parte din conceptul de time-sharing ?

    http://www.osman1.com/leashold.html

  2. lascaris spune:

    Interesant ce spui tu. Dar cele doua contracte, respectiv drepturile dobandite prin intermediul acestora, difera ca natura juridica. Prin Leasehold nu dobandesti dreptul de proprietate asupra unui imobil, ci doar dreptul de folosinta asupra acestuia pe o perioada (de regula indelungata) in schimbul unei sume de bani. Dreptul astfel dobandit poate fi vandut. Termenii comuni in cele doua cazuri analizate sunt : timpul si dreptul de a utiliza un bun.
    de aici, ins alucrurile se complica:
    – In cazul time-sharingului fiecare coproprietar detine o catime de timp (in functie de cum s-au inteles, de cati bani a dat etc). Sunt mai multi coproprietari, deci, care impart acelasi bun, in aceeasi perioada, insa in momente diferite (de ex coproprietarul 1 are dreptul sa foloseasca avionul de la 1 ian la 1 mai, coproprietarul 2 de la 1 mai la 1 august si coproprietarul 3 de la 1 august la 1 ianuarie al anului urmator)
    – In cazul Leasehold-ului exista un proprietar (sau mai multi) si un chirias (lessee) care are dreptul exclusiv sa folosesca bunul dupa cum il taie capul pe o perioada indelungata de timp, platin, in schimb, o suma de bani. Deci acest lessee, este singur, nu are un drept limitat de folosinta a bunului pe perioada de timp data ca etalon (asa cum se intampla in cazul time-sharingului).
    Evident, o minte alambicata de jurist si-ar putea inchipui variante hibride , de exemplu un Leasehold in care sunt mai multi chiriasi, care fiecare dobandeste un drept de folosinta asupra unei parti din bun (in materialitatea lui) sau o forma hibrida intre leashold si time – sharing.

  3. Acum inteleg mai bine. Exista si time-shares in Hawaii, si nu numai acolo. Adica cumperi dreptul de folosinta la o vila la mare, pe o anumita perioada, de la 1 mai la 1 iulie, de ex., asa cum ai spus. Exista acest concept si in cazul avioanelor particulare, care ar fi prea scumpe pt. o firma mai mica: ai nu stiu cate ore de zbor garantate pe an.

  4. we spune:

    ce inseamna „jus abutendi”?

  5. lascaris spune:

    “Jus abutendi” este unul din atributele dreptului de proprietate, mai exact cel mai puternic – dreptul de dispozitie. Celelalte doua sunt posesia si folosinta. Celelalte atribute, proprietarul le poate instraina, fara a pierde dr de poroprietate (el ramanand nudul proprietar), insa cand instraineaza si dispozitia, instraineaza chiar dreptul.

  6. Nu stiu exact daca aici este locul potrivit sa imi exprim si eu dezamagirea fata de paragraful (3) al art. 259, al Titlului I, al Cartii II (Despre Familie), al noului Cod Civil al Romaniei- 2011, care stipuleaza, dupaparerea mea, in mod total nejustificat si exact ca nuca-n perete, (adica ce are biserica cu Codul Civil ?), ca o ceremonie religioasa de nunta nu se poate infaptui decat dupa incheierea casatoriei civile. Eu consider acest articol discriminator fata de cuplurile homosexuale de facto din Romania care si-ar dori poate macar o consemnare si o consfintire/recunoastere a existentei lor si a promisiunilor facute intre cei 2 membri ai unui astfel de cuplu macar in fata lui D-zeu, daca in fata primarului, civil, legal, nu se poate inca.

    Am fost asa de dezamagit de chestia asta incat mi-am zis (si la mine pe blog) ca de acum inainte chiar ca nu mai are rost sa imi fac probleme sau griji despre viitoarea mea cerere de obtinere a cetateniei norvegiene care va implica si necesitatea cererii de renuntare la cetateania romana (deoarece Norvegia nu admite dubla cetatenie decat in niste cazuri exceptionale neplicabile mie), decizie despre care eu inca mai aveam niste ambivalente, (desi nu este ceva urgent, ca mai sunt ceva ani pana sa fiu nevoit sa fac asta).

  7. P.S. (ca simt nevoia sa ma confesez cuiva, si sa-mi fac totodata autocritica). Incepusem eu deja acum o vreme sa scot bloguri in lb. romana din blogroll-ul meu, si azi i-am mai scos inca pe 2 care mai erau totusi oarecum legati de fenomenul politic din Romania. Blogul tau nu mai e in blogroll-ul meu al blogului care e in principal in limba romana, dar ti l-am adaugat la blogul meu in limba norvegiana, (asa ca sa „te car dupa mine” in decursul procesului meu de „adaptare” aici, care include si o componenta lingvistica) !

  8. P.P.S. Am si un blog in engleza si unul in franceza ! (desi in astea scriu mult mai rar). Nici nu-ti poti inchipui cata vreme am eu de pierdut aici la serviciu ! Daca vrei sa te distrezi cu o „leapsa”, am dat eu copy-paste la Chestionarul lui Proust, care isi regasise popularitatea in cadrul blogosferei de interes literar-artistic (amator) in limba romana in ultima vreme. Este in blogul in lb. engleza pe care il linkez aici sub aceasta semnatura, (comentariul dinainte avandu-l pe cel in lb. norvegiana, si cel de mai sus pe cel in lb. romana). Pe ala in franceza nu am decat vreo 3 posturi romantice si cu muzica. Daca vrei si adresa aluia, da-mi de stire ! LOL !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s