Avocatul ca o prostituată


Revin, doar pentru o scurta întrerupere a linistii ce s-a lăsat asupra acestui blog, pentru a spune că pentru prima oară, în calitatea mea de avocat, m-am simţit ca o prostituată.

Maestrul meu are o vorbă : noi avocaţii stăm înşiraţi pe holurile instantelor precum curvele, vine clientul şi, după nişte criterii personale (vârstă, păr grizonat, haine, atitudine, recomandări etc), alege pe unul dintre noi, sau poate chiar doi – după preferinţe şi nevoi. Odată angajaţi prestăm diverse servicii, în funcţie de interesele clientului. Deci suntem nişte curve.

Într-o zi mă aflam la instanţa penală, îmi aşteptam ordinea de dosar, la un moment dat bătrânelul de lângă mine mă întreabă ceva, nu mai ţin minte ce şi îi răspund politicos şi dezinteresat. A fost un fel de întrebare test/introductivă, căci apoi îmi spune că ar dori să mă angajeze în procesul lui; la prima vedere mi s-a părut ceva simpluţ – contestarea unei amenzi administrative aplicată de procuror. I-am spus să ieşim afară să stăm de vorbă. I-am mai răspuns la câteva întrebări, în privinţa onorariului, considerând că procesul se va termina într-un singur termen şi că am de-a face cu un pensionar (deci posibilităţi materiale reduse), am propus unul foarte mic. Aici sigur am greşit, putema şo trebuia să îi cer un onorariu cel puţin dublu. Nu m-a angajat pe loc, iar eu între timp am uitat.

După Paşti mă sună, că vrea să mă angajeze. Mă întâlnesc cu el la barou şi stăm de vorbă mai amănunţit. Făcuse o plângere penală împotriva unei vecine şi a unor doctori, care (după cunoştinţele lui) facilitau obţinerea de pensii anticipate. Pe fond cam are dreptate, însă modul în care a acţionat spune despre el că este rău-intenţionat, chiar meschin. Procurorul dispune neînceperea urmăririi penale. Vecina reclamată îi face la rându-i o plângere (după primirea soluţiei din partea procurorului) pentru denunţ calomnios. Al doilea procuror (ce s-a ocupat cu plângerea vecinei) dispune prin ordonanţă scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art 10 indice 1 (fapta este lipsită de pericol social), în plus, însă, aplică sancţiunea administrativă a amenzii in cuantum maxim (în temeiul art 91 CP) şi stabileşte cheltuieli judiciare. Clientul meu face plângere la prim procuror şi apoi la instanţă.

Discutăm, notez toate datele, semnăm contractul şi împuternicirea avocaţială. Din vorbă în vorbă îmi povesteşte despre viaţa şi activitatea lui profesională (aici nu pot intra în detalii). Îmi dau seama că este un om rău-voitor, care a trecut prin viaţă dând în gât pe unul şi pe altul. I s-a părut lui normal şi chiar găsea plăcere în ce făcea. Mi-a povestit chiar de femei pe care le-a şantajat pt a obţine favoruri diverse (vă daţi voi seama de care).

Ascultand îmi dau seama că eu voi merge în instanţă şi voi invoca tot felul de temeiuri de fapt şi de drept pentru înlăturarea amenzii ştiind totuşi că aceasta ar fi binemeritată. Mai mult, am avut clienţi hoţi, tâlhari, bătăuşi etc, toţi conştientizau ce au făcut, însă nici unul ca acest bătrânel aparent nevinovat. Urmează să apăr un om care are multe păcate în spate, nu pot spune că are constiinţa încărcată, căci el consideră ca este foarte bine ce a făcut şi ar face-o din nou dacă ar putea. Din punct de vedere moral, foştii mei clienţi (în dosarele penale), nici măcar împreună, nu au atâtea păcate.

De aceea, pentru prima oară în calitatea mea de avocat, mă simt ca o curvă.

Anunțuri

15 comentarii la “Avocatul ca o prostituată

  1. impricinatul spune:

    Bai, ce nasol. Vezi de ce seamana profesiile noastre? Ca medic, esti obligat de multe ori sa tratezi (in Ro, cel putin) insi care te injura, care te vorbesc de rau etc. Cand se bat mai multi, se intampla ca cel mai sifonat sa fie chair agresorul cel rau care omorase pe un altul, sau cel care a provocat un accident mortal si care este plin de ifose. Nu mai vorbesc ca, de multe ori, intalnesti oameni precum cel pe care l-ai descris si care iti povestesc o gramada de lucruri asemanatoare cu cele evocate de clientul tau. Iti zici: de ce trebuie sa tratez o asemenea lepra?
    Cu toate astea o faci, tocmai pentru ca misia ta este sa NU fii ca acea lepra. Tot legat de medici si de echivocurile de genul acesta, imi tot revine in minte un episod din timpul razboiului doi mondial. Se luptau prin Ardeni parca englezii sau/si americanii cu nemtii. La un moment dat, la comanda unitatii germane a ramas medicul chirurg, un tip din SS. Ei, si iese SS-istul cu steag alb si solicita un armistitiu extrem de scurt (o mica treve de dieu), invocand faptul ca avea extrem de multi raniti, ca nu mai razbea si ca ducea lipse si de consumabile sanitare. Anglo-saxonii zic OK, il lasa pe ala sa-si opereze ranitii. Insul ii opereaza si, in PLUS, ii mai opereaza si pe adversarii raniti pe care, inainte de reluarea ostilitatilor, ii trimite la ai lor, drept multumire pentru ca a fost lasat sa aibe grija de oamenii sai. Deci, repet, un ins din SS isi opereaza dusmanii si le da drumul.
    Chestia am citit-o de mult, intr-o carte scrisa de un anglo-saxon.
    In ce te priveste, chestia cu avocatura e putin mai directa, pentru ca tu trebuie sa ajuti un porc sa fie la fel de porc, sau chiar si mai si. Dar, asta ti-e jobul. Fireste, unii s-ar gasi sa te certe ca ai fi putut sa refuzi procesul, numai ca atunci, ce ai mai putea sa spui despre profesionalismul tau?
    Pe de alta parte, poate ca din cauza asta, dupa cum aud, in US, avocatii nu prea sunt prizati cand candideaza in politica, cei preferati fiind mereu procurorii care, oficial cel putin, nu iau partea raufacatorului. Dar, in fiine, tu ca avocat nu FACI TU legea, tu doar reprezinti un porc.
    E de cacat, stiu, dar numai cine nu le traieste in direct poate sa dea cu piatra.

  2. lascaris spune:

    Impricinatule … gand la gand cu bucurie (asta pentru a pastra intacta expresia).
    Intr-adevar meseriile noastre se aseamana – si anume oamenii ajung la noi din nevoie, fortati, niciodata ca asa vor (cu exceptia ipohondrilor si procesomanilor, dar astia din urma se cam reprezinta singuri, caci stiu destula procedura) .
    Insa pe cand tu ai depus un juramant intru respectul vietii umane, eu … apar diversi, pentru a castiga bani. Procurorul si judecatorul aplica legea, ei sunt doctorii, eu sunt un fel de vrajitor suspect.
    Adevarul este ca dupa Pasti, am cam cheltuit si am acceptat cazul pentru bani. La semnarea contractului, nu stiam totusi ce om fusese clientul meu la viata lui. Stii ce este interesant, cred ca o sa am, macar partial, castig de cauza – este posibil sa obtin anularea/inlocuirea/scaderea amenzii si reducerea cheltuielilor judiciare.
    Voi revenii cu detalii.

    • impricinatul spune:

      Omul tau, oricat de porc ar fi, stie legea? Omul cu pricina, porc, sau nu, are o dorinta. Daca dorinta lui poate fi indeplinita pentru ca asa permite legea, in conditiile in care el nu stie sa se AUTOREPREZINTE, aici intervii tu. Este jobul tau. Si porcii trebuie aparati.
      Sa nu crezi, pe de alta parte, ca nu-ti inteleg rezervele. Pana una-alta, ia aceasta patanie ca pe o experienta paraprofesionala, cumva, care o sa te ajute in viitor sa-ti selectezi mai bine clientii, daca asa ceva tine, cumva, de deontologia profesiei de avocat.

  3. lascaris spune:

    Deontologia profesiei de avocat spune asa: i-al tu, ca daca nu il ia altul.

  4. we spune:

    @lascaris, pai daca individul e asa cum zici, de ce nu ii dai banii inapoi si ii spui sa imbrace usa? mai ales ca i-ai cerut f. putini bani. zi ca ai multe procese pe rol si complicate…eu asta as face ca sa scap de un asemenea individ. pe de alta parte, eu as tine asemenea individ drept client numai pt. a afla cat si ce a facut in cel mai mic detaliu. pe mine ma fascineaza acesti turnatori si procesomani din proprie vointa. ce ii mana in lupta de fapt, care le sunt motivatiile reale? numai dorinta de a face rau altcuiva? simt o placere speciala cand ii vad pe altii suferind?

    nu mi se pare deloc ca avocatii sunt curve din pdv-ul pe care il povestesti in post.
    tre sa ai de undeva clienti, nu? si holurile tribunalelor sunt un loc unde ti-i gasesti. daca te-ai fi dus la fiecare individ de pe acel hol si i-ai fi oferit serviciile, poate ca as mai fi zis. caci asta fac prostituatele, nu? ai citit la florin ca mama africa i-a si alergat pe strada:) banui ca daca se opreau le dadea si un discount:)

    daca e sa vorbim despre curvasaraie in avocatura, atunci poate ca aia care fac orice pentru a scoate un criminal basma curata indiferent de probele de la dosar sunt mai aproape de ce zici tu: fac orice pt. bani.

  5. lascaris spune:

    complex… individul imi pare ca gaseste placere in turnatorii, mai mult spune ca ar lua-o de la capat, daca s-ar intoarce in tineretile lui. Pare ca ce a facut i se pare normal si bine. Imi spunea ca „ii crestea inima” cand vedea dosarele sale rezolvate.

    • we spune:

      ok. deci i se pare „bine”. vreo latura sociala cumva? a facut bine societatii?

      „ii crestea inima” – deci reward-ul e intern basically. omul depune efort sa construiasca un dosar si cand acesta e rezolvat se simte mandru, implinit – cam asta inseamna „ii creste inima”.
      bezmeticul asta are copii? intreb pt. ca expresia asta se foloseste in relatie cu copiii: lui X ii creste inima cand isi vede odrasla spunand primul cuvant etc. daca nu, atunci aceste dosare sunt un pic copiii sai. daca are, atunci e really bleeped up.

  6. impricinatul spune:

    uite ca elful a fost mai direct. esti avocat si faci parte din metabolismul social. limita e cand dai legea peste cap si tranzactionezi ca sa scoti criminalul basma curata.

  7. lascaris spune:

    aia nu mai este prostitutie, ci se cheama trafic de influenta, dare de mita etc.

  8. lascaris spune:

    Omu se referea la viata profesionala de dinainte de pensionare.
    Da are copii – mai exact doi, la casa lor acum.

  9. R_Aspirant spune:

    Eu inteleg ca, in calitatea de profesionist intr-un domeniu considerat de servicii de nivel expert, poti avea sentimente umane placute sau neplacute fata de un client. Clientul iti devine client din momentul in care este semnat un contract de servicii. (In medicina e oarecum mai altfel pt ca clientul e considerat client din clipa in care iti cere sfat sau serviciu de expert, deci chiar ca nu mai ai scapare, chiar daca nu ti-a semnat un contract de servicii, desi exista niste posibile tehnicalitati re locul unde au fost cerute acele servicii si daca s-a deschis o foaie de observatie sau nu, dar si astea sunt cu dublu tais, si nu sunt pertinente acestui caz).

    Desi sentimentele nu sunt interzise, ele fiind total umane, unui expert prestator de servicii, in mod clar profesional, atat pe plan competent cat si deontologic, (deci etic profesional), se impune tuturor expertilor prestatori de servicii sa NU isi lase serviciul influentat de aceste sentimente, si sa nu foloseasca aceste sentimente DECAT daca se procep sa le foloseasca in mod profesional. Cine nu se pricepe la asa ceva, mai bine le indeasa in buzunarul de la spate, si evetual le lasa mai tarziu, acasa, in afara orelor de serviciu, sa se elibereze, (ca totusi nu trebuie tinute asa inghitite ca devine caz de stress si de burn-out profesional). Diversi oameni se pricep mai bine, si altii se pricep mai putin ce sa faca cu eventualele lor emotii negative, unii sunt chiar invatati la facultate ce sa faca cu asa ceva, desi probabil ca in Romania, as aceva nu se preda in mod organizat formal la fac de Drept, sau la fac de Medicina, sau la fac de Profesori, sau la alte fac de prestatori de servicii).

    Aceste sentimente negative pot fi exprimate in diverse feluri, desi nu toate sunt ff potrivite din punct de vedere social, adica tu, in loc sa iti scrii naduful pe blog folosing un cuvant urat injurios despre propria ta profesie, puteai sa te duci sa te imbeti si sa-ti iei apoi nevasta la bataie. Deci tu, totusi, ai procedat in mod corect, atat etic profesional, (pt ca ti-ai indeplinit serviciul fara sa faci vreo stramba impotriva acelui client), cat si pe plan personal, (pt ca ai povestit pe blog).

    Sper ca intre timp ti-a trecut, si nu ruminezi in continuare re niste chestii inutile, generalizand in mod oarecum exagerat „catastrofic” re clienti care „merita” si care „nu merita” a deveni clienti, pt ca acest lucru se stabileste cf ALTOR parametri pe care si pe astia ar fi trebuit in mod ideal sa ii fi invatat la facultate, dar, in realitate, se dezvolta si prin experienta profesionala. Sau sa ajungi in mod total irational sa iti pui intrebari de gen, „oare nu era mai bine sa ma fac procuror sau pictor de icoane in loc de avocat (cu doctorat in stiinte juridice)” ?

    Sper ca data viitoare cand o sa te indragostesti de o clienta si o sa ai framantari morale re sentimente placute „nepermisibile” (in loc de sentimente neplacute „nepermisibile”), ca o sa stii mai bine re ce sa faci.

  10. lascaris spune:

    Complicat
    Da, mi-a trecut. Si asta inainte de primul termen. Sa vedem ce o sa iasa, va tin la curent.

  11. Problema care se pune nu este ca esti o curva, problema cea mai mare este ca esti o curva care s-a vandut ieftin . 😀

  12. elena agachi spune:

    Trebuie sa recunosti ca e o munca bine platita (un fel de c…de lux!)!Sper ca nu erai vreun naiv care chiar credea ca vei face justitie!

  13. lascaris spune:

    Ca avocat nu ai cum sa visezi ca vei infaptui justitia in exercitarea profesiei. La asa ceva pot visa doar judecatorii si procurorii.
    Fiecare c … are si ea un moment cand, pentru prima oara, s-a simtit o c….
    Asta a fost prima oara cand eu m-am simtit ca o c.
    Cu o parte a onorariului m-am dus si mi-am cumparat viniluri (discuri de pick-up), caci sunt lesinat dupa asa ceva. Asa ca m-am comportat in totalitate ca o c ….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s