Marile cărţi ale ştiintelor juridice. Gheorghe Beleiu – Drept Civil Roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil


Civilul se studiaza obsedant în facultatea de drept (trei ani), asa este si normal, iar cel mai cunoscut curs de civil este cel al lui Gh. Beleiu “Drept Civil Roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil”, care se studiază în primul an. Cred ca nu este curs de drept mai cunoscut decât civilul profesorului Beleiu.

A fost primul curs de drept pe care mi l-am cumpărat şi acum îl am în bibliotecă. Îmi amintesc şi contextul în care l-am cumpărat – era o zi frumoasă şi caldă de toamnă, am mers pe jos până la o librărie din centrul oraşului, acum din păcate desfiinţată (în favoarea unui magazin cu pretenţii). Când am invăţat pentru avocatură am cumpărat o nouă editie, revizuită şi adăugită de foştii colaboratori ai lui Beleiu, căci între timp profesorul a murit.

Cursul acoperă întreg anul I, spre deosebire de celelalte cursuri de civil care acoperă doar un semenstru. De regulă în semestrul I se studiază, cu asta prezint şi cuprinsul, problemele introductive privind dreptul civil (definiţii, terminologie, principii, izvoare, interpretarea normei civile) ; raportul juridic civil şi actul juridic civil ; iar în semestrul II se studiază prescripţia extinctivă şi persoanele (fizică şi juridică).

Acum, când mă refer la cursul lui Beleiu aş spune că este plăcut de citit, însă când a fost vorba să il învăt în anul I, am avut dureri de cap. Dacă de citit este bun, conţine multe explicaţii şi detalii, de invăţat este cam greoi, datorită clasificărilor prezente în număr foarte mare şi a detaliilor care de multe ori te îndepărtează binişor de la problema strict analizată. Cu alte cuvinte, cursul, din punct de vedere al învăţatului, este unul dintre cele mai grele, dacă nu cumva cel mai greu.

În anul I, aveam mult entuziasm şi disponibilitate să învăţ chiar şi cursuri stufoase, mai mult pusesem un pariu cu mine în legătură cu acest curs. Mai exact, după primele două examene din anul I care nu ieşiseră prea bine, mi-am spus aşa : dacă nu iau 10 la civil mă las de facultatea de drept căci nu este de mine. În semestrul intâi al primului an profesorii ne-au luat cam tare, iar primele două examene obţinusem note nesatisfăcătoare şi mă gândeam că nu am talent pentru drept, aşa că civilul (cea mai importantă materie) l-am luat drept piatră de hotar, probă a capacităţii mele. Am învătat cu îndârjire, iar la examen am avut puţin noroc. Era un examen oral, iar profesorul (cunoscut pe plan naţional, de altfel) tocmai ieşise din sală când mi-a venit mie rândul, aşa că m-a ascultat asistenta, spre sfârşit vine şi profu, care, însă, a stat liniştit, lăsând-o pe asistentă să conducă, din moment ce ea începuse să mă sculte. Au pus doar o întrebare relativ simplă şi gata.

Să revin la curs, subliniez încă o dată valoarea incontestabilă, dar şi detaliile stufoase care îl fac destul de greoi pentru studenţi, însă foarte util când vrei să înţelegi bine o anumită problemă. Ca student, dar şi mai târziu, am observat o mică scăpare a cursului, cel puţin din punctul meu de vedere. Raportul juridic civil şi actul juridic civil prezinta aspecte comune, foarte multe puncte de legătură, de aceea studentului în anul I îi este destul de dificil să discearnă cu precizie între cele două. Dacă la nivelul definiţiei lucrurile sunt clare, în privinţa analizei elementelor componente, a subiecţilor, capacităţii, consimţământului, obiectului etc, există o vecinătate periculoasă. De aceea eu am simţit nevoia unui subcapitol care să rezolve tocmai această problemă – diferenta între raportul juridic civil şi actul juridic civil.

Anunțuri