Marile cărţi ale ştiintelor juridice


În ultima vreme este o inflaţie de cursuri, monografii, cărţi de toate felurile în domeniul ştiinţelor juridice, publicate la edituri cunoscute (Lumina Lex, Universul Juridic, CH Beck, Hamangiu etc) sau obscure. Dacă în privinta lucrărilor scoase la editurile consacrate există un oarecare control al calităţii (dar nu foarte strict, căci dacă autorul cunoaşte pe cine trebuie şi are ce trebuie se rezolvă totul), editurile obscure publică orice, nu fac nici măcar o verfificare a tehnoredactării textului. În acest din urmă caz toată lumea e mulţumită – editura îşi ia banii, autorul îşi vede lucrarea publicată, însă nu dorinţa de a comunica ceva lumii ştiinţifice mişcă angrenajul, ci dorinţa de a mai bifa ceva la cv, pt a mai urca puţin în ierarhiile unor facultăţi fantomatice.

Aşa stând lucrurile, puzderia de publicaţii riscă să îngroape marile cărţi. Înainte de 89 (nu spun că era bine aşa), fiecare mare centru universitar avea câteva cursuri reprezentative, de mare valoare, unele nepublicate chiar (circulau sub formă de copii realizate cu diverse mijloace tehnice). Aşa că pentru fiecare materie existau, la nivelul ţării, 2-4 mari cursuri/tratate. Acum sunt zeci de cursuri şi cursulete, corespunzătoare puzderiei de universităti apărute ca ciupercile după ploaie.

De aceea eu m-am gândit să inaugurez o serie de recenzii privind marile cursuri şi tratate ale ştiinţelor dreptului. Principiul ar fi următorul : doar titanii contează, restul este maculatură (la capitolul maculatură, până la noi ordine, mă încadrez şi eu).

Îmi amintesc de un profesor din facultate, care referindu-se la dreptul penal ne-a întrebat : « Voi l-aţi citit pe Dongoroz ? » Noi, dădeam din umeri, căci învăţam după cartea profesorului ce ţinea cursul (care nu era totuşi un oarecare). « Atunci, a continuat profesorul, nu cunoaşteţi penal ». Din curiozitate, m-am dus la bibliotecă si am luat un tratat vechi şi răpciugos şi acolo am descoperit cu adevărat ce înseamnă dreptul penal special, de ce şi cum se face analiza monografică a infracţiunilor etc. Am descoperit că toate cărţile de penal special din Dongoroz se inspirau. Mai târziu, studiind titanii noştrii am descoperit că şi ei se adăpau de la ştiinţa franceză, dar asta nu îi face mai mici, căci ei au creat ceva, nu doar au copilat. Aşa am ajuns la literatura juridică franceză, unde, recunosc, că mă bălăcesc.

Pentru fiecare ramură a dreptului, voi lua unul sau doi autori mari şi le voi prezenta cursurile/tratatele.

Anunțuri