Ultima postare dateaza din 8 ianuarie 2014. În acel an mă îndreptam orbeşte spre cele mai mari greşeli ale mele.
Urmatorul – 2015 a fost un coşmar, în mare parte. Cred că am depăşit muchia normalităţii, aşa cum o înţeleg eu.
M-am înşelat singur, am căutat ceea ce aveam deja unde nu se putea găsi nimic, realitatea m-a zdruncinat zdravăn, viaţa personală s-a destrămat aproape total, doar un fir mai rămasese pentru ca totul să se deşire.
Pierdusem valorile din viaţa mea nu în 2014, ci în timp, în toţi aceşti ani în care povesteam eu cum am muncit pentru carieră. Preţul pe care multi îl plătesc pentru succes/carieră este chiar sufletul lor – personalitatea, morala, familia. Am fost foarte aproape de a-mi pierde sufletul şi stiu că nu după mult timp urma să pierd absolut totul.
Într-un final am redescoperit şi recâştigat cu adevărat ceea ce încet pierdusem, este un proces, încă nefinalizat, dar măcar sunt pe drumul cel bun.
Dacă aş putea da timpul înapoi şi aş putea şterge toate aceste enorme greşeli, ar fi bine să o fac? Probabil că nu, căci nu există revenire/redescoperire adevărară fără cădere şi cu cât mai întunecată şi mai sulfuroasă căderea cu atât mai puternic avântul recuceririi.
Acum, în sfârşit, pot privi optimist la viitor.
Lascaris's Weblog 
Inteleg ca te-ai confruntat cu un „cosmar”, o coborare in infern, rezultata dintr-o greseala. Asta inseamna implicarea unei judecati morale (cine o poate enunta linistit?!) sau a contemplarii efectelor ravasitoare ale faptelor tale ? Ceea ce pare mai tarziu „greseala” e in momentul alegerii ceea ce raspunde nevoilor noastre…Asta spune ceva despre ceea ce suntem, nu trebuie trecut sub regimul erorii, ci acceptat ca tendinta a noastra, fie ca e impulsivitate, instinctualitate, superficialitate sau orice altceva.Nu greseala, alegere, manifestare a personalitatii si apoi posibila reconsiderare ( de aici cosmarul, probabil).
Profunda, ca de obicei. Eu am enuntat doar o istorie personala, spre luare aminte si neuitare, nu m-am gandit la resorturile adanci.