Pregătirea. Partea I

Hotărârea de a reuşi

Hotărârea de a reuşi este esenţială, trebuie să ai convingerea că examenul este cheia ce deschide o uşă foarte importantă în viaţa ta, că întreaga ta personalitate şi viaţă atârnă de acel examen. Altfel pregătirea este doar timp pierdut, asta în măsura în care a fost o pregătire cât de cât, nu un gen de amăgeală.

Aceste lucruri au valoare generală, pentru orice candidat ce a reuşit (pe bune, pe munca lui). Eu mă aflam în exact această stare de spirit – TREBUIE. În facultate mi-am epuizat acest verb în mod ineficient, învătând mult prea intens pentru examene;  în câteva zile mă pregăteam pentru 10/9, ceea ce m-a epuizat. Viaţa, însă m-a pus cu spatele la zid şi am putut rosti hotărât, cu toată puterea – TREBUIE.

Spuneam că hotărârea de a susţine examenul de admitere în avocatură mi-a fost impusă, aproape dincolo de voinţa mea, de condiţiile exterioare – chiar de către cei care încercau să mă plafoneze, să mă reducă la simplul statut de cadru universitar, sclav pe plantaţia unei facultăţi de drept întru prosperitatea altora. Nu de puţine ori, din munca mea nu eu trăgeam foloasele ci alţii, revolta era inutilă ; o dată m-am răsculat şi nu am obţinut nimic, ci am pierdut şi ce aveam. În aceste condiţii orice om care se respectă, se îndreaptă spre alte zări.

În tinereţea mea verde, atunci când aveam de trecut un obstacol strigam : « Tot ceea ce nu mă omoară, mă face mai puternic. » (F. Nietzsche te poate inspira pe alocuri), insă acum eram la un alt stadiu, motto-ul a fost de data asta altul, chiar mai puternic – o rugăciune.

« Da-mi Doamne puterea de a aschimba lucrurile pe care le pot schimba. / Da-mi Doamane puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba. / Si da-mi Doamne intelepciunea de a le deosebi! »

Semnificativ este locul în care am citit pentru prima oară această rugăciune, contextul l-ar fi făcut chiar şi pe un ateu să credă că se află în faţa unui semn divin. Din moment ce în locul în care eram nu mai puteam schimba ceva, atunci să mă îndrept cu toată puterea spre alte orizonturi. Eu şi familia me aveam mare nevoie de asta.

Momentul

Teza de doctorat nu era finalizată, însă am hotărât să amân puţin doctoratul pentru acest examen. Doctoratul luat in condiţii deosebite, cu o lucrare bună, la un profesor renumit nu îmi putea aduce mare lucru. Am preferat să îmi periclitez cei trei ani de doctorat pentru acest examen.

De ce atâta grabă ?

Ei bine în această ţară totul este provizoriu şi instabil. Vă spuneam că până de curând în avocatură puteai intra pe baza doctoratului, cu un simplu interviu (art.16, alin. 2, lit. a din Legea 51/1995), însă prin O.U.G. 159/2008 (între timp declarată neconstituţională) s-au adus modificări importante (poate voi face o postare separată cu aceste probleme), printre care şi eliminarea acestei posibilităţi Mai mult din spiritul ordonantei se degajă tendinţa spre centralizare, conducerea de la Bucureşti parcă dorea să stângă în mână toată puterea, să acapareze examenul de admitere (până atunci fiecare barou îşi organiza propriul examen).

Acum ne aflăm într-o perioadă de tranziţie, zic eu către un examen naţional tip grilă (ca la INM). Nu puteam pierde acest ultim tren – un examen naţional, dar organizat totuşi pe centre (două sau mai multe barouri împreună) şi înplus sinteză (faptul că subiectele şi baremurile vin de la centru nu are absolut nici o importanţă). Mie nu îmi place grila deloc, mai ales grilele în stilul INM, o toceală tâmpească, sunt formulate cu atâta rea voinţă încât indiferent de cât de bine ai cunoaşte materia, uman este imposibil să răspunzi corect, singura posibilitate este ca după ce ai învăţat foarte bine să te apuci să toceşti grile de tipul preferat de ei, să încerci să le prinzi chichiţele. Iar mie asta mi se pare o prostie, păi grile tocite îi trebuie unui viitor profesionist al dreptului ? sau capacitatea de a gândi coerent, de a face legături etc ? Căci grilele cu pricina nu le poţi rezolva doar cu puterea raţionamentului şi a cunostinţelor, cel puţin nu în măsura necesară pentru a promova examenul, diferenţa esenţială stă în tocitul grilelor. Iată de ce sunt împotriva acestui sistem.

Ca să nu pierd şi acest ultim tren al tranziţiei, am hotărât să mă grăbesc şi să dau examenul anul acesta.