Tutunul de narghilea


imagine-tutun-narghilea

Titlul este impropriu, întrucât melanjul ars in creuzetul narhilelei conţine doar în parte tutun.

În ultima perioadă tot mai des prefer ca sâmbătă seară să merg la vreun restaurant unde se fumează narghilea, acesta fiind un important criteriu de alegere.

Ştiu prea bine cum arată “tutunul de narghilea”-ca un fel de gem de fructe, însă într-o seară l-am văzut pe cel care se ocupă de prepararea narghilelelor tocand acest tutun, am fost surprins să văd tot acel “gem”, pe care câtuşi de puţin nu îl asociez cu noţiunea de tutun. Am înţeles că astfel tocat tutunul de narghilea s-ar fuma mai bine, mai eficient şi că aroma ar fi extrasă la maxima ei savoare.

Având în vedere că într-un comentariu mai vechi cineva îmi sugera un articol asupra compoziţiei “tutunului de narghilea”, iată că mă încumet.

“Tutunul de narghilea” conţine tutun spalat (ca sa aiba cât mai puţina nicotină, exceptie Nakhla care e mai tare), melasa de fructe care contine si pasta de curmale, aroma naturală şi umidificator (glicerină vegetala). Mai poate să contina 10% miere şi conservant. Reţetele variază de un producător la altul, însă în linii mari, acesta este conţinutul.

Zeppelin de la Vauen


Scriu despre un tutun pe care l-am fumat o singura dată – Zeppelin de la Vauen. În urmă cu ceva vreme, pe când mergeam la clubul de pipă (din păcate acum nu mai am timp), am avut ocazia să fumez acest tutun. Un membru al clubului m-a îndemnat să încerc şi altceva decât aromaticele mele. Şi bine a făcut.

Tăietura este una de tip ribbon, iar aroma – de tutun natural. Aroma este dată de amestecul de tutunuri, nu de vreun aditiv.

Se fumează uşor, iar această afirmaţie este valabilă de la momentul aprinderii, până la ultimul fum. Nu piscă deloc la limbă, fumul este lejer, uşor.

Tot ansablul este masculin, fără a conţine deloc controversatul tutun latakia.

Este o bună variantă pentru cei care vor să mai alterneze tutunurile aromatice. Cred că tutunurile aromatice nu pot fi fumate în mod regulat, frecvent; oricui i se apleacă de la prea mult dulce.  Eu am putut rămâne doar la aromatice, în special, deoarece fumez rar (chiar foarte rar), însă dăcă aş fuma pipă în fiecare zi, atunci sigur mi-aş alege câteva tutunuri naturale, iar Zeppelin ar fi unul din ele.

Sweet Vanilla Honeydew


Este un tutun pe care l-am cumparat in urma cu ceva ani in urma intr-o vacanta. Nu l-am desfacut atunci, ci mult mai tarziu, cand m-am reapucat sa fumez pipa.

Producător – Dan Tobacco

La desfacerea pachetului te întâmpină un miros plăcut de prajituri cu vanilie. Imediat după deschidere am crezut că am găsit tutunul cu vanile desăvârşit.

Amestecul constă în virginii la care se adaugă ceva firişoare de cavendish (dacă ţin eu bine minte).

Taietura – ribbon cut

Aprinderea decurge fără probleme deosebite.

Prima impresie este bună, însă pe măsură ce fumam simţeam că ceva nu este chiar aşa cum mă steptam. Aromele delicioase se pierd treptat şi există riscul unor uşoare ciupituri.

Sweet Vanilla Honeydew este un tutun corect, pe care l-aş mai fuma, însă nu unul după care să tânjesc. Sigur, însă, nu voi uita contextul în care l-am cumpărat..

Dupa sarbatori.Cadouri care m-au bucurat


Anul trecut am scris un articol intitulat « După sărbători », anul acesta recidivez.

Sărbătorile de iarnă au un farmec, o magie aparte, chiar şi această perioadă în care ne reluăm activitatea parcă mai păstrează ceva din amintirea zilelor trecute.

Cadourile de Crăciun ne bucură mai mult decât orice alt cadou primit în timpul anului. Dintre toate obiectele primite, m-am bucurat, în special, de o brichetă şi un cutter.

Bricheta este un Colibri pentru pipă, cu arzătorul într-o parte (dar se poate folosi fără probleme şi pentru trabuc). Evident are flacără normală, nu jet, căci brichetele cu jet nu sunt potrivite pentru aprinderea pipei (datorită temperaturii înalte a flăcării tind să ardă buza pipei). Am folosit-o intens, am întors-o pe toate părţile şi pot spune că îmi place cu adevărat. Este simplă, curată şi elegantă.

Cutterul Brebbia este destinat (evident) tăierii trabucurilor. Nu poţi fuma trabuc fără cutter, căci în mod obligatoriu trebuie să tai (într-un fel capătul închis al trabucului). Soluţiile improvizate (foarfecă de hârtie, cuţi ascuţit etc) dau rezultate nu tocmai estetice/funcţionale, de aceea eu când mai îmi cumpăram câte un trabuc ceream să mi-l taie la magazin. Designul şi calitatea mă mulţumesc, este un cutter cu două lame în formă de semilună, care se suprapun parţial atunci când cutterul este închis. Cutterele cu două lame sunt, cel puţin teoretic, mai eficiente şi de aceea mai potrivite pentru începători. Trabucul este tăiat din două păţi, de aceea riscul de a-l turti, de a-l avaria este mai mic. Pe lângă cuterul cu două lame mai există cutterul cu o lamă (tip ghilotină), foarfeca pentru trabuc, perforatorul tip cui şi ghilotina de birou. Sper să păstrez cât mai mult acest cutter. Mă întreb doar dacă tăişul lamelor poate fi ascuţit după ce se va toci şi cum s-ar face acest lucru.

Rom/vinars şi vanilie


Între Crăciun şi revelion mi-a venit ideea unei băuturi interesante – rom/vinars aromatizat cu păstăi de vanilie.

Mie vanilia îmi place în mod deosebit, iar între băuturi parcă prefer cognacul şi romul (asta nu înseamnă că aş înlătura din ecuaţie alte tării, vinuri, lichioruri etc). În perioada sărbătorilor de iarnă toată lumea merge la cumpărături, iar cum afară este frig, la întoarcere merge o gură de tărie. Gândurile tuturor nu mai sunt îndreptate spre problemele vieţii, ci spre micile plăceri. În acest context mi-a venit mie ideea. Căutând pe internet, am găsit că reţeta nu este câtuşi de puţin originală, fabricanţi cunoscuţi având în producţie aşa ceva.

În scurtele mele căutări am găsit şi o reţetă pusă la punct : 4-6 păstăi de vanile puse într-o sticlă de rom/cognac şi lăsate astfel cel puţin 6 luni. Ar mai fi o reţetă, mai rapidă, dar eu nu o agreez : 4-6 păstăi (despicate) fierte în apă plată, iar după răcire apa filtrată se adaugă peste tăria cu pricina. În felul acesta zic eu strici băutura, mai ales dacă este ceva cât de cât.

Întâmplător, am văzut la Cărtureşti o mixtură de mirodenii de pus în rom (scorţişoară, cuişoare, vanilie şi nu mai ştiu ce). Dăcă în privinta reţetei cu vanilie şiu la ce să mă aştept, în privinţa acestui melanj, nu mă pot pronunţa (nu de alta, dar nici măcar nu am idee cum miroase produsul cu pricina).

Eu am pregătit deja amestecul (vinars, căci asta am avut la îndemână şi păstăi de vanilie), mai rămâne să aştept. Poate o să prepar şi varianta cu rom. Sigur la anul o să am cu ce mă delecta între Crăciun şi revelion.

O improvizaţie. Filtru de pipă ad-hoc


Eram la restaurant (trebuia sa îmi scot si eu aleasa inimii la lumină de 8 martie) ; toate bune şi frumoase pana cand am ajuns la pauza între felul principal şi desert. Acesta este momentul cel mai bun în care se poate savura o pipa (cel putin după gusturile mele). Observ însă că, în graba cu care am plecat de acasă, am uitat să îmi pun filtru la pipă.

Făcând o paranteză, fumatul pipei presupune o serie de accesorii pe care nu trebuie să le neglijezi (filtru, tutun, brichetă, futac, cristale, perii de curătat, borsetă specială ş.a.), iar uneori se întâmplă sa mai scapi ceva. Tocmai în această eventualitate şi spre salvarea piparilor (cel puţin a celor care sunt obişnuiţi să folosescă un filtru) scriu acest articol.

Pentru a mă reîntoarce – uşor stânjenit de situaţiune mă uit în jur – ce pot face ? să ceri găseşti un fumător de pipă prin preajmă, e o întâmplare destul de rară. M-am gândit la posibilitatea unei improvizaţii, iar gândul că aş fi fost obligat să fumez fără filtru m-a stimulat în a găsi o soluţie. M-am gândit la ideea de filtru în general (de pipă, de aer, de aspirator, de orice) şi iată ce am găsit : pe masă era o puzderie de şerveţele de hârtie, frumos aranjate într-un suport, am luat unul şi am început lucrul manual. Am rupt o fâşie (lată cât un filtru de 9 mm şi lungă cât serveţelul) şi am rulat-o cât mai uniform şi mai riguros cu putinţă, am introdus-o în locaşul normal al filtrului şi iată gata. Soluţia se poate adapta, puteţi, de pildă să reduceţi din lungimea fâşiei de şerveţel şi să obineţi un filtru mai aerisit ş.a.

Rezultatele au fost bune – circulaţia fumului nu este mai greoaie decât atunci când se foloseşte un filtru de balsa, fumul este curăţat de particulele grosiere, umezeala este reţinută foarte bine, iar gustul nu este schimbat. O singură remarca aş mai avea – şervetelele să fie din cele albe, nu colorate cu tot felul de tuşuri şi vopsele.

Peterson – Connoisseur’s Choice


Acest tutun l-am primit cadou, în urma cu 6-7 luni, de la soţia mea. Nu am postat până acum deoarece am vrut să îmi consolidez impresiile. Întâmplător, eu eram interesat (încă sunt) de produsele Peterson, însă la JPB nu îl găseam, ceea a făcut surpriza cu atât mai placută.

Încă de la prima vedere îţi dai seama că ai în mână ceva mai de soi, calitatea cutiei mi-a dat speranţe. După desigilare am descoperit un tutun ce aduce mai degraba cu o prajitură, nu mă săturam adulmecandu-l. Este un melanj de virginii roşii şi aurii, cavendish şi pe alocuri ceva flake ; aromele identificabile sunt : vanilie, rom si fructe tropicale. De când imi doream eu un tutun cu vanilie si rom … Calitatea tutunului se ridica, chiar depăşeşte promisiunea ambalajului.

Umplerea pipei necesită puţină atenţie datorită prezenţei fâşiilor de flake. Aprinderea nu prezintă probleme, iar arderea este uniformă. Aroma se păstrează şi după aprindere. Prima oară am fumat o cantitate mică, însă a doua oara am îndest pipa până la buză. Nu mi-am dat seama de tărie, lasându-mă pradă unei parfumate molcomeli de după masă. Abia când am terminat pipa am realizat cât de tare este tutunul cu pricina, peste nivelul cu care sunt eu obişnuit. După această întâmplare, am învăţat să respect cum se cuvine tutunul Peterson, a cărui tărie a fost remarcată şi de către Cinabru (el se referea, însă, la un alt sortiment – University flake).

Până la acest moment cred că Peterson – Connoisseur’s Choice este cel mai bun tutun aromatic pe care l-am fumat fumat.