Ceaiul


Eu şi ceaiul De când mă ştiu îmi place ceaiul. În copilărie, cana de ceai făcea parte din rutina zilnică a mesei de dimineaţă pe care o luam înainte de a pleca la şcoală (iar dacă ar fi să mă refer la perioada antichităţii aş spune chiar « grădiniţă »). Îmi amintesc cu plăcere câteva ceaiuri pe care le-am băut în copilărie şi toată scena înconjurătoare : a) iarna în bucătăria bunicilor – un ceai cu esentă de rom făcut de bunicu ; b) când eram răcit un ceai cu o linguriţă de palincă (făcut de tata probabil) ; c) un ceai de dicop pe care l-am băut la Histria – este vorba de rizomul (rădăcina) unei plante care trăieşte în sol nisipos şi care din păcate nu este cultivătă în scopul comercializării. Ceaiul de dicop are o aromă fabuloasă, imposibil de descris şi o culoare roşiatică, asemănătoare ceaiului rooibos.

Precizări terminologice Când, mai sus, am folosit cuvântul « ceai » am greşit, căci eu mă refereream de fapt la o infuzie de plante (muşeţel, tei, mentă etc). Cuvândul « ceai » se referă doar la planta de ceai şi la infuzia făcută cu frunzele acesteia.

Cum am descoperit ceaiul Aici mă refer la sensul propriu al cuvântului “ceai”.

Prin 2003-2004 am primit un pachet de ceai de la cineva care tocmai se întorsese din Japonia (ceai verde şi iasomie). Nu ştiam cum trebuie pregătit ceaiul verde, aşa că am folosit metoda decoctului, iar rezultatul nu a fost deloc plăcut . Am obţinut o fiertură amară şi am conchis că japonezii au alte gusturi în materie, aşa că nu am mai dat vreo importanţă ceaiului verde.

Mai târziu, în primăvara lui 2008, am făcut o expediţie la Bucureşti – vânam bibliografie pentru doctorat. În una din zile am avut o durere de cap zdravănă şi aflat la B.C.U. m-am dus la bufet ca să realimentez (în speranţa de a mai scăpa de durerea enervantă). Pe lângă senvişul tradiţional (mâncare specifică pentru şoarecii de bibliotecă), am luat şi un ceai. M-au servit într-o cană specială, înaltă ce continea un coş de sită pentru ceai şi un capac. Era un ceai verde aromat, cu flori şi fructe. Altfel spus, ceaiul verde a fost infuzat în apă fierbinte, dar sub 100 de grade. Nu ştiu ce s-o fi întâmplat, mi-o fi plăcut modalitatea de prezentare, auto-sugestia, însă durerea mi-a dispărut şi mi-am simţit dintr-o dată capul limpede. Dacă tot eram în Bucureşti am trecut şi pe la Cărtureşti, unde am descoperit ceaiurile de acolo, evident nu m-am putut abţine şi am cumpărat vreo 2-3 sortimente.

Ajuns acasă le-am incercat, după metoda infuziei (prezentată de altfel şi pe eticheta pungilor de ceai), şi mi-au plăcut toate, însă parcă nu se ridicau la nivelul ceaiului de la B.C.U.

Aşa au început căutările mele în domeniul ceaiului, care se aseamănă oarecum cu cele în domeniul tutunurilor.

Între timp am cumpărat două cărţi despre ceaiuri (« Datina ceaiului » şi « Cartea ceaiului ») şi am încercat o serie de varietăţi. După aproximativ doi ani de la momentul când eu am descoperit ceaiul verde, m-am hotărât să încep să scriu şi despre ceaiuri.

9 comentarii la “Ceaiul

  1. Humidor spune:

    Tot de vre-o doi ani, am inceput si eu sa beau mai mult ceai – verde in special in ultima vreme. Acum sunt interesat de ceaiul alb pe care vreu sa-l introduc in dieta de seara deoarece am inteles ca are efectul de relaxare – cu toate ca are mai multa cofeina decat cel verde sau negru. Un punct de plecare pentru mine a fost chadao.ro primind totodata sfaturi utile de la Cosmin Dordea – autorul sitului.

    In fine, astept cu nerabdare si urmatoarele tale articole.

  2. lascaris spune:

    Da, ceaiul alb este o varietae mai deosebita, alaturi de ceaiul pu-erh (de exemplu), care si el are calitati curative deosebite.

  3. Humidor spune:

    Eu am comandat pu-erh de pe yunnansourcing.com dar am avut mari probleme la vama deoarece vamesii nu mai vazusera asa ceva si au crezut ca sunt plante etnobotanice… Pana la urma am reusit sa-i conving ca nu este altceva decat ceai. Pa langa ceai am mai comandat si o tava de ceai cu gratar pentru ceremonia Kung Fu, un set de cesti si un gaiwan. In ultima vreme se gasesc turte de ceai si la Demmers – Baneasa Shopping city (am numarat 3 tipuri de turte si mai multe tipuri de gogosi tuo). O sursa buna ce ceai pu-erh este magazinul Drumul Ceaiului din Cluj: magazin.drumulceaiului.ro
    Din Europa recomand cantonteaco.com din Anglia – livrare rapida si preturi transport bune.

  4. lascaris spune:

    Humidor multumesc pentru informatii. Bine ca au confundat ceaiul tau cu etnobotanicele, dar adevaratele etnobotanice se plimba prin vama nestingherite (caci altfel cum ar putea sa fie aprovizionate magazinele de profil din toata tara).

  5. drcraciun spune:

    Cel mai bun ceai pe care l-am baut vreodata in viata mea a fost tocmai un ceai verde de iasomie pe care l-am baut in avion cand zburam intre Hong-Kong si Auckland, NZ. Nu am mai gasit nicaieri pe undeva de atunci exct felul ala de ceai. Avea un gust natural oarecum dulce, desi nu dulceag-lesinator, si a fost, desi fierbinte, extraordinar de refreshing, racoritor. Parca mi-a dat viata, efectiv, in clipa aia cand l-am baut. Acum mai imi cumpar din cand in cand sticle din alea cu ceai gata facut alb sau verde, dar nu foarte des. eu care de obicei nu beau Cocal-Cola si alte chestii din astea gazoase, am inceput in ultima vreme sa beau tot felul de Schweppes, amarui-acru, nu stiu de ce (exista si grepfruit si bitter lemon, asta din urma imi place cel mai mult.

    • lascaris spune:

      Da, cum a fost pentru tine ceaiul din avion, pentru mine a fost ceaiul baut la B.C.U.
      In privinta evolutiei gusturilor, la mine a fost taman pe dos. Daca pana sa ma apuc sa beau ceai (din cel adevarat) imi mai cumparam din acela in sticla (intre noi fie vorba, acea bautura nu e tocmai ceai), dupa ce am descoperit ceaiul la BCU, nu mai cumpar nimic la sticla, decat apa.

  6. Catalin spune:

    ai spus ceva despre metoda de pregatire …”Nu ştiam cum trebuie pregătit ceaiul verde, aşa că am folosit metoda decoctului, iar rezultatul nu a fost deloc plăcut”
    mai exact , cum crezi ca trebuie pregatit ceaiul verde ?
    Ma mai intereseaza de unde cumperi ceai de calitate .
    Merci .

  7. lascaris spune:

    Da am spus ca metoda decoctului este nepotrivita pentru ceaiul verde, insa metoda buna doar am sugerat-o. Nu exista o metoda unica, universala, pentru fiecare tip de ceai este cate o metoda (sau chiar mai multe) adecvata.
    Ca regula generala (insa oarecum din avion) este urmatoarea: apa (de izvor) se aduce la temperatura de fierbere, insa nu se lasa sa clocoteasca (doar pana face bule si imediat se opreste), apoi se lasa cam 3-4 minute la racit (pana pe la 70-80 de grade). Abia la aceasta temperatura (mai scazuta) se adauga frunzele de ceai.
    In privinta sursei, eu cumpar frecvent de la Demmers Teehaus, se gasesc si online diversi comercianti, Humidor (mai sus) a sugerat si el cateva surse.

  8. AMARIEI STEFAN spune:

    Ceaiuri bune

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s