Nu am mai scris pentru acest blog de tare mult, am avut câteva tentative dar am eşuat.
De vină ar fi viaţa de avocat, dar şi lenea mea. După definitivat (şi cu asta fac un mic bilanţ) am avut un an destul de bun – cu dosare şi clienţi, la care s-au adăugat orele de la universitate şi familia. De multe ori îmi propuneam să scriu, dar seara, când în sfârşit se facea linişte în casă, eram prea oboist. Problemele clienţilor mei m-au invadat, într-o anumită măsură deveneau ale mele. Seara vroiam doar să frunzăresc puţin internetul, ca să uit de peste zi şi să adorm.
Am întâlnit pe parcursul acestui an (2013) multe dosare despre care aş fi vrut să scriu, dar nu am ajuns, iar acum nu mai ştiu exact ce vroiam să zic. A rămas doar o impresie.
Am aşteptat această vacanţă, aşa cum doar elev fiind aşteptam vacanţele după lungile şi obositoarele semeste de şcoală.
Promit să revin cu postări noi.
Lascaris's Weblog 
Domnule avocat,v-am mai scris acum ceva vreme si mi’am exprimat admiratia fata de dumneavoastra,fapt pentru care urmaresc postarile dvs si doresc sa va pun cateva intrebari:
1.Cat de greu este dupa stagiatura sa te „pui pe picioare” ca avocat definitiv? (Eu am auzit pareri si pareri ..de la „n-ai nici o sansa”, la „stai linistit, e o paine pentru toata lumea acolo pe piata”).
2.Cat castiga un avocat la inceput de drum? (Intreb pentru ca si aici am auzit diverse variante: de la „cel putin 400E” la „daca nu faci 2000E inseamna ca esti avocat slab”).
3.Ce drum ati ales: sa lucrati la o casa de avocatura,asociat sau individual? Si de ce 🙂
Stiu ca nu sunteti obligat sa imi raspundeti,dar parerile unor practicieni (altii decat profesorii mei) imi sunt de mare ajutor in a-mi contura o parere si a sti la ce sa ma astept in viitorul nu foarte indepartat.
Multumesc anticipat!
Cu stima, Alin Stoica
Buna ziua,
bune intrebari, foarte bune. Raspunsurile variaza de la caz la caz, depinde cine iti raspunde, fiecare cu experienta lui, cu esecurile si succesele personale pe care le explica si uneori le generalizeaza.
Inainte de a raspunde la fiecare intrebare in parte, cred ca as putea face cateva precizari introductive. Cert este ca daca nu faci nimic, nu o sa te caute absolut nimeni sa te angajeze ca avocat. Stai si astepti…. nimeni nu te cunoaste, nimeni nu are nevoie de tine.
Piata avocaturii este oarecum saturata, un potential justitiabil/client daca vrea sa angajeze un avocat bun/suficient de bun/satisfacator (in functie de posibilitatile financiare) se intereseaza si gaseste cativa binevoitori care sa il indrume catre cineva. De multe ori aceste recomandari sunt cat se poate de interesate, caci cei care le fac au anumite legaturi (ascunse) cu anumiti avocati. Avocatii consacrati au adevarate plase de pescuit, relatii ce se indind in diverse medii sociale, autoritati publice etc. Clientii, ca niste pesti, cad in aceste plase, iar la incepatori ajung clientii care au scapat prin aceste ochiuri.
Casele de avocatura mari, cu multi avocati sunt foarte cunoscute si acolo cineva gaseste orice specialitate doreste (penal, civil, muncii etc).
1) Este greu, chiar foarte greu ca dupa stagiatura sa te pui pe picioare. Cum spuneam nimeni nu are neaparat nevoie de tine. O sansa este, caci in rucsacul oricarui soldat se afla un baston de maresal. Succesul tine de un amestec de inteligenta, pricepere, munca si noroc. Trebuie sa muncesti mult si poate, poate apare si succesul mult dorit. Sunt si exceptii: copii de avocati de talie medie si mare, daca parintii au deja o clientela zdravana, poate orienta o parte mica din aceasta catre progenitura (dosare mai mici pentru inceput), in aceasta situatie privilegiata se afla si copii altor persoane care prin pozitia sociala si profesionala detinuta poate indrepta clientela catre progenitura.
2) Pai la inceput nu faci multe parale, sa NU te astepti nici macar la 400 de E. Unii avocati aflati la inceputul carierei trebuie chiar sa aduca bani de acasa pt a plati cotele la barou si impozitele la stat. As spune chiar ca daca faci 400 de E pe luna singur, singurel (fara proptele) este chiar bine. In cativa ani ai sansa de a ajunge la 2000 de E si mai tarziu la sume mai mari. Teza potrivit careia „daca nu faci 2000 de E pe luna esti avocat slab” este o prostie. Un viitor avocat stralucit, poate ca incepe singur, de jos si cativa ani, la inceput, mananca paine cu ceapa; dupa ce isi atinge potentialul, daca va dori va manca numai caviar la cele mai scumpe restaurante. Rabdare, ambitie, munca si pricepere. Daca indeplinesti aceste conditii, va veni si norocul.
3) Situatia mea este particulara. Drumul ales de mine este al meu, nu unul pe care l-as recomanda. Eu lucrez singur, incerc sa imi fac singur un nume, sa ma fac respectat, sa imi formez o clientela.
As recomanda, insa, unui incepator sa incerce sa patrunda intr-o casa de avocatura zdravana. Are de invatat multe de acolo. Facultatea nu te invata mai nimic – practica este total diferita de teorie. Ca avocat incepator, nu sti sa faci nici nici macar operatiuni banale, ce tin de rutina zilnica.
Am ales aceasta cale intrucat eu nu mai sunt in decada anilor 20, ci in cea a anilor 30. Cariera mi-am inceput-o ca preparator universitar, ulterior viata m-a impins catre cariera de avocat (motivatii financiare, dar si idealuri mai vechi). Doctor in drept, fost profesor al multor avocati din cei tineri, care intre timp devenisera definitivi, nu am putut (motivatii interioare) sa ma ploconesc aplecat in fata caselor de avocatura si sa cersesc un locsor de baiat de mingi (asta este statul unui incepator intr-o firma mare de avocatura – forma de exercitare a profesiei, in limbaj corect juridic).
Am reusit sa ma fac cat de cat cunoscut in randul colegilor, a grefierilor, chiar a judecator, in sensul ca multa lume ma cunoste, iar aparitia mea in sala de judecata nu este o surpriza pentru nimeni, sunt salutat si salut colegii, mi se raspunde la salut. Pana si faptul ca mi se raspunde la salut, sau sunt salutat inseamna ceva, caci la inceput colegii avocati se fac ca nu te cunosc, ca nu existi, ca si cum ai fi transparent, magistratii, habar nu au cine esti. Acum daca ma intalnesc la piata, pe strada cu vreun magistrat din cei in fata carora apar, ne salutam de la distanta, asta inseamna ca am reusit sa ma integrez in comunitate.
Aştept să se materializeze acele promisiuni,