Absenţa

Nu am mai scris pentru acest blog de tare mult, am avut câteva tentative dar am eşuat.

De vină ar fi viaţa de avocat, dar şi lenea mea. După definitivat (şi cu asta fac un mic bilanţ) am avut un an destul de bun – cu dosare şi clienţi, la care s-au adăugat orele de la universitate şi familia. De multe ori îmi propuneam să scriu, dar seara, când în sfârşit se facea linişte în casă, eram prea oboist. Problemele clienţilor mei m-au invadat, într-o anumită măsură deveneau ale mele. Seara vroiam doar să frunzăresc puţin internetul, ca să uit de peste zi şi să adorm.

Am întâlnit pe parcursul acestui an (2013)  multe dosare despre care aş fi vrut să scriu, dar nu am ajuns, iar acum nu mai ştiu exact ce vroiam să zic. A rămas doar o impresie.

Am aşteptat această vacanţă, aşa cum doar elev fiind aşteptam vacanţele după lungile şi obositoarele semeste de şcoală.

Promit să revin cu postări noi.

Roba de avocat

Nu am mai scris nimic despre avocatura de la depunerea juramantului. Ori eu promiteam ca o sa tin un fel de jurnal privind inceputul carierei in avocatura, pana la definitivat cel putin. Motivul il reprezinta faptul ca inca nu am inceput sa profesez, recunosc aceasta cu rusine si pareri de rau. Trebuie sa imi finalizez doctoratul, sa pun punct unei perioade in viata mea (doctoratul tine de inceputurile mele, de perioada exclusiv universitara). Acum vad doctoratul ca pe o ghiulea legata de piciorul meu, lupt nu pentru a-mi termina doctoratul (pe care din punctul meu de vedere l-am finalizat, caci nu mai sunt multe lucruri pe care le voi mai invata aici), ci pentru a taia lantul ce ma leaga de ghiulea.

Dar sa revin la roba.

M-am inscris la un maestru (avocat definitiv cu ştate vechi), pe langa care imi voi face stagiatura. Mi-am definitivat toate documentele, am platit taxele catre barou, m-am înregistrat la fisc pt plata birurilor catre stat etc. Intre formalitatile inceputului este si primirea robei. Pentru mine acest moment a fost important, cu aceeasi incarcatura ca si depunerea juramantului.

Ce înseamna roba ? Nu voi face o istorie a robei, cu toate ca aş fi tentat. Roba semnifica apartenenţa la un corp profesional – judecatori, grefieri, procurori, avocaţi. Fiecare din aceştia poarta o roba diferită şi însemne specifice. Grefiereul, de exemplu, are o roba aproximativ cenuşie (o culoare pe care îmi vine greu sa o descriu), iar avocatul, pe lângă roba mai are o insignă mare pe care o pune pe robă şi una mică pe care o poartă la reverul hainei (cel puţin cei care sunt dispuşi să îşi găurească costumul). Maestrul meu mi-a vandut un pont în legătură cu insigna mică : să o pun (definitiv) la costumul pe care îl voi purta cel mai des la instanţă şi să nu o scot decât atunci când îl dau la curăţat.

Primirea robei este un moment ceremonial, din acel moment eşti recunoscut ca avocat, poţi intra în instantă cu capul sus, perfect conştient de rolul tău într-un proces.

Sigur toţi avocaţii au avut sentimente asemănătoare faţă de momentul primirii robei, însă odată cu trecerea timpului, roba a devenit doar un accesoriu obligatoriu şi banal. Multi avocaţi îşi ţin roba împăturită astfel încât să ocupe cât mai puţin loc, îndesată printr-o servietă, într-o sacoşă de plastic, aruncată, într-un colţ al vreunei săli de aşteptare, pe calorifer, agăţată neglijent în cuier sau aruncată pe scaunul din spate al maşinii. Poate peste câţiva ani şi eu voi face la fel, însă acum, o ţin pe umeraş ca pe un lucru de mare valoare. Este un simbol pe care l-am râvnit încă de pe băncile facultăţii. Pe de altă parte, stiu că, în timp, se va devaloriza, este normal.