Libertatea de a citi. O biografie din perspectiva lecturilor


Intenţionam să scriu o postare despre ultima carte citită, după o lungă pauză. Realizez însă că pauza în lectură trădează o chestiune mult mai importantă : libertatea şi disponibilitatea de a citi. În căutarea unui răspuns cobor în istoria personală.

Am început să citesc serios, cu program, pe la începutul liceului. Găsisem o formulă inspirată din jurnalele/romanele unor faimoşi scriitori. Stabilisem o normă zilnică: 100 pagini literatura + 10-20 pagini filosofie pe zi în timpul vacanţelor, redusă la jumătate în timpul şcolii. Pe vremea aceea eram un idealist, ca să nu zic visător ; trăiam într-un univers paralel. Lumea mea era un melanj între fantezie şi realitate; îmi hrăneam fantasmele cu lecturi şi vestigii ale trecutului. Hoinăream prin cartierele vechi ale oraşului, admiram arhitectura ce scăpase elanului comunist si visam la restauraţie, valori sociale şi meritocraţie.

Spre sfârşitul liceului am fost forţat să mă apropii mai mult de realitate, căci trebuia să fac o alegere în privinţa facultăţii pe care aveam să o urmez şi apoi să mă pregătesc pentru admitere (pe vremea aceea admiterea în facultate era o problemă foarte serioasă – în funcţie de facultate 3-20 pe un loc). Am ales dreptul, întrucât am considerat că o carieră (cât de cât) bănoasă îmi va asigura condiţiile necesare pentru materializarea parţială a vechilor mele vise (ajustate după măsura realizabilului). De la grandoarea viselor de adolescent am ajuns la proiectul unei vieţi de domn.

Întoarcerea spre realitate a marcat declinul lecturilor; nu mi-am mai respectat norma de pagini/zi, în condiţiile în care aveam de învăţat pentru admiterea la facultate (la admiterea în facultatea drept era o concurenţă acerbă).

Odată intrat la facultate am încercat să revin la vechile standarde, însă nu mă pot lăuda că am fost constant, căci mi-am permis să îmi trăiesc viaţa de student. A fost cea mai fericită perioadă din viaţa mea.

După absolvire m-am trezit aruncat în jungla societăţii româneşti. Pot spune că primii ani ai carierei şi ai vieţii pe propriile picioare, în ciuda sprijinului părinţilor, au reprezentat o experienţă dură, chiar traumatizantă. Parcă toţi vroiau să îmi demonstreze cât de mic eram. La facultate aveam calitatea de preparator la plata cu ora (câştigam fix câte ore prestam, nu aveam salariu în timpul vacanţelor, ş.a.) ; de multe ori făceam treaba titularului de curs care se dădea ocupat cu altceva mai important. Imaginea de sine nu corespundea absolut deloc cu noul statut social. Deşi timp aveam timp (faţă de zilele de azi) am renunţat total la lectură. Singurele cărţi pe care le deschideam erau cele de specialitate. Mă gândeam că ar fi o pierdere de timp să citesc dacă eu nu realizasem încă obiectivele cu care pornisem în viaţă. Nu aveam stare, eram supărat pe viaţă şi nemulţumit de mine. Ulterior am învăţat pentru admiterea la doctorat, pentru examenele din timpul doctoratului, pentru admiterea în avocatură şi, în sfârşit, pentru definitivatul pe care (de curând) l-am susţinut.

După un lung drum am bifat obiectivele pe care mi le stabilisem în urmă cu ceva ani. La facultate am câştigat o poziţie satisfăcătoare (încă mai lupt), iar în avocatură au început să picure şi mult aşteptaţii bani, care să îmi asigure minimul confort necesar. Mai este drum până la statutul de burghez, însă m-am apropiat suficient cât să pot vedea linia de finiş. Pentru prima oară după o lungă perioadă, mă simt din nou liber să citesc. Sigur nu am libertatea abolută din vremurile de demult ale adolescenţei (am ore la facultate, procese la instanţă şi familie), cu aşa ceva poate o să mă mai întâlnesc când voi ieşi la pensie. Odată cu frântura de libertate şi micul meu loc sub soare pe care le-am smuls cu mare luptă din partea ciudatei şi cruntei societăţi româneşti am redobândit şi disponibilitatea, starea sufletească pentru a putea citi.

12 comentarii la “Libertatea de a citi. O biografie din perspectiva lecturilor

  1. Liviu Drugă spune:

    Şi ce citeşti acum?🙂

  2. lascaris spune:

    Adriana Babeţi – Dandysmul. O istorie

  3. Liviu Drugă spune:

    o programasem şi eu o vreme, apoi am uitat de ea.

  4. we spune:

    zici de linia de finish burjeaza. cam cum arata aceasta pt tine? burghezia e mai mult o mentalitate. poti gasi oameni cu resurse financiare in segmentul necesar, dar nu sunt burghezi. si invers.
    anyway, ce inseamna burghezie pt tine si de ce e tinta ta?

    cu cititul – recomand SF:) f. serios! gramezi de autori care sa rivalizeze cu maestrii realismul fantastic.

  5. lascaris spune:

    Cuvantul burghezie, are numeroase conotatii: de la definitiile stricte ale sociologiei, pana la indicarea unei stari de spirit, unei mentalitati.
    Eu ma refeream in special la cea de-a doua, care insa, este conditionata si de cucerirea unei anumite soliditati financiare.
    Din pacate, in zilele acestea, am realizat ca orice iluzie de stabilitate in Romania este un vis. Aici suntem cu totii niste frunze in vant, oricand putem cadea prada aparatului de stat. Intrand in anumite dosare am realizat cat de fragili suntem toti in Romania, drepturile omului cred ca sunt doar o expresie de fatada, fara nici un substrat real.

  6. we spune:

    bun. si de ce ar fi tinta ta? pt. securitatea financiara?

  7. lascaris spune:

    te referi la cifre?

  8. Si mie imi place sa ma joc de-a burghezul uneori. Mai mult asa ca-mi plac hainele de burghez, cred, decat de altceva. Am vazut filme cu haine si pantofi de burghezi ff misto, si mie alea imi plac cel mai mult, asa ff clasice. Nu imi place sa fiu avangardist, desi ma rog, fara sa vreau, uuneori ajung sa fiu excentric, pt ca nu prea e cazul sa merg asa la serviciu cu jabou chiar in fiecare zi, dar nu ma pot abtine uneori. Cred ca am sa imi cumpar o bollo tie la un moment dat, ca sa arat ca eu sustin si comunismul, nu numai capitalismul. Eu sunt un burghez fara convingeri personale prea puternice. Nu imi dau seama daca asta ma face chiar mai autentic burghez sau nu, cred ca depinde de perspectiva.

  9. Elena spune:

    Buna seara, as dori sa va intreb cate ore credeti ca sunt minim necesare sa studiez pe zi, pentru a reusi sa acopar toata materia ce se cere pentru admiterea in barou. Retin destul de usor si sunt cat de cat familiarizata cu termenii juridici, am terminat facultatea anul trecut dar in perioada facultatii invatam destul de bine. Va multumesc, Elena D.

  10. lascaris spune:

    La aceasta intrebare cred ca fiecare trebuie sa gaseasca singur raspunsul. La momentul la care m-am apucat de invatat pentru barou eu eram doctorand (in drept), deci se presupune ca aveam habar cu ce se mananca acest fel de mancare. In medie imi petreceam pregatindu-ma in jur de 6 ore pe zi. Cand spun 6 ore ma refer la timpul efectiv de munca, excluzand pauzele, vremea pierduta etc.
    Cred ca de la 6 ore in sus putem vorbi despre o pregatire sustinuta, care ar putea duce la succes. Insist asupra expresiei „ar putea duce”.
    Astazi, intamplator, m-am intalnit cu un fost student care imi spunea ca a pierdut examenul pentru doar 25 de sutimi, era insa optimist, stia unde a gresit, unde mai are de muncit si la anul sigur va avea sanse foarte dune de reusita.

  11. cdlevit spune:

    Salut!
    Recomand si eu un autor, Gib. I Mihaescu, e printre putinii autori romani ce imi plac. Cu toate ca nu-l pot compara cu un Balzac, nici nu se cade, de altfel, o astfel de comparatie, pot zice ca a reusit sa-mi trezeasca un viu interes fata de operele sale (le-am strans aproape pe toate). Pot zice ca mi-a placut, indeosebi, nuvela ,,Noaptea focurilor”. Apropo, are mari tangente cu dreptul. Lectura placuta si, daca se poate, astept o recenzie. Numai bine!
    CDLevit

  12. lascaris spune:

    O sa incerc sa ii caut nuvela cu pricina. O citesc si apoi promit sa fac o recenzie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s